Feroe, august 2026

Daca cauti un tinut rupt de lume, atunci Feroe poate fi raspunsul. De la sate cu 20 de locuitori, la peisaje de un verde ireal, Feroe pare detasat total de tulburarile lumii prezente.

Mi s-a parut un tinut dur, unde temperatura medie anuala este de 12-13 grade vara si 0 grade iarna, unde soarele greu trece de patura de nori ce asigura un ecosistem foarte ud. Cu toate ca n-are ghetari este strabatuta peste tot de cascade, alimentate de ploile dese. Noi am stat cinci zile si n-am avut zi fara ploaie.

Arhipelagul are 18 insule principale, unele legate cu poduri sau tuneluri, altele accesibile cu ferryboatul.

Fiecare insula are ceva de oferit, fie satuce pitoresti, fie trasee pe dealurile acoperite de iarba si presarate cu oite, locuri diverse unde doar vantul tulbura linistea.

Aici gasesti casele cu acoperis acoperit de iarba, turf in feroeza, si care sunt specifice nordului europei. Traditia acoperisului e veche de 1000 de ani, fiind adusa de vikingi. Era modalitatea gasita nu doar de a izola acoperisul ca sa pastreze caldura, ci si sa stabilizeze acoperisul impotriva vanturilor puternice care-l pot smulge.

Si daca te intrebi cum se tunde iarba … ori clasic cu motocoasa, ori traditional prin urcarea oii pe acoperis 🙂

Mi se pare tare frumos ca se continua traditia acestor acoperisuri, chiar daca acum se mixeaza cu tehnologii de izolare moderne.

Daca vii in Feroe sperand sa vizitezi orase vei fi dezamagit. Torshavn, capitala, e ceva mai mare, insa in afara de cele cateva casute din port si portul in sine, nu prea ai ce vedea.

In schimb satucele sunt minunate. Culoarea caselor alunga din monotonia zilelor lipsite de soare si lagunele in care se adapostesc satele dau o tenta de poveste cu zane si spiridusi.

Traseele de hike sunt multe si pe toate gusturile, de la usor la greu.

Din pacate turismul a deschis si usa abuzurilor asupra turistilor asa ca traseele “instagramabile” sunt accesibile doar cu plata si costul incepe de la 25 eur, cost perceput doar ca sa mergi pe traseu.

Noi am facut doar unul dintre aceste trasee, Traelanipa, celebru pentru lacul care se varsa in mare. Traseul este usor si am avut noroc si de un pic de soare.

Cel mai mult m-a incantat Saksun. Poti ajunge la el fie traversand muntele pornind din Tjornuvik unul dintre cele mai vechi sate vikinge, fie conducand pana la el. Noi am facut doar urcarea din Tjornuvik pana in punctul maxim (500m diferenta de nivel) si ne-am intors tot in el.

Am mers apoi cu masina pana la Saksun unde am ajuns la reflux ceea ce ne-a permis sa traversam tot canionul pe jos pana la mare. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de munte unde am ajuns pana acum si din pacate pozele n-au cum sa redea frumuseta locului.

Trasee gasesti foarte multe. Timp sa ai si noroc de vreme buna :)))

Cum noi am avut o zi cu ploaie torentiala am vizitat muzeul national care e micut dar cochet, si dupa ce s-a oprit ploaia si am bifat rapid capitala am luat ferryul pana la insula Nolsoy, care apara capitala de furia Atlanticului. Tare draguta insula si o alternativa foarte buna la Kasloy, o alta destinatie “instagramabila” la care iti trebuie programare din timp la ferry si taxa de vizitare.

Feroe mi s-a parut o destinatie tare scumpa din toate punctele de vedere, insa care merita vizitata prin prizma peisajelor unice.

Aduce un pic cu Islanda, insa aici am avut mai acut senzatia ca parca am schimbat planeta.

Si aici oitele sunt la putere, fiind mai numeroase decat locuitorii (56’000 vs 80’000 de oite). Daca e vreun ambuteiaj pe drum e pentru ca o oita n-are chef sa se dea din drum. Si sa nu le uitam nici pe frumoasele astea 🙂

Ca si tips&tricks, e bine sa ai masina ta. Drumurile sunt bine puse la punct, chiar daca sunt zone unde se circula pe o singura banda pentru ambele sensuri.

Exista transport local, dar pierzi timp si in unele sate trebuie sa-l chemi sa vina 🙂

Economia feroeza se bazeaza pe pescuit asa ca nu-i de mirare ca vezi multe crescatorii, si pe produse ovine, carne si lana.