Am ajuns in Armenia oarecum din intamplare, doar pentru am gasit zboruri ieftine catre Yerevan. Asa ca am zis “De ce nu?”. Si uite asa am mers pentru 3 zile sa vedem ce are Armenia de oferit.

Cand aterizezi in Yerevan si privesti pe geam ai un mic soc si care te tine inca ceva km pana te apropii de oras. Ai impresia unui oras incremenit in anii 50, insa odata ajuns in Yerevan lucrurile se schimba.
Yerevan

Istoria Armeniei incepe in sec VIII BC, si in ciuda numeroaselor invazii si-au pastrat identitatea culturala, lingvistica si zic ei si gastronomica.
Aici nu avem loc pentru o lectie de istorie, insa recomand o cautare pentru ca merita sa vezi cum un popor mic (aprox 3 milioanae azi in Armenia dar aparent 10 mil raspanditi prin lume) a razbit timp de secole.
Revenind la Yerevan, highlightul orasului este piata Republica, o piata imensa construita secolul trecut si unde intelegi de ce Yerevan se mai numeste si orasul roz.






Recomand sa o vezi si seara, piata fiind luminata astfel incat sa puna in evidenta arhitectura cladirilor.
Un alt punct de atractie este zona pe care ei o numesc Cascade

Parcul din fata complexului este plin de statui ale artisitilor locali, asa ca nu te grabi sa treci prin el, nerabdator sa urci cele peste 600 de trepte.



Noi am prins Yerevan cumva in ceata, insa as tinde sa zic ca-i mai degraba smog. Altfel s-ar vedea frumos orasul dupa ce urci scarile pana in varful la Casade.


In rest ne-am pierdut pe strazile orasului. Multa verdeta si bulevarde cochete, cu multe restaurante si cafenele.






In jurul Yerevanului
Noi am optat pentru doua tururi in care sa aflam mai multe despre Armeni.
Armenia este prima tara care a adoptat crestinismul ca religie in anul 301, si poate se aceea in excursiile lor te poarta pe la vechi manastiri, fiecare cu povestea ea.
Grigore Iluminatul este cel care l-a convertit pe rege la crestinism dupa ce l-a vindecat miraculos de o boala ce-l macina de 13 ani. Insa inainte de miracolul asta a stat in puscarie la manastirea Khor Virap, loc sfant acum pentru armeni. Accesul in groapa in care l-au tinut pe Grigore se face printr-un tunel vertical de vreo 5m.




Noua ne-a placut mult manastirea Noravanak, plasata intr-un cadru idilic, si pe langa asta mai avea si vulpita 🙂






La frumusetiile naturii in primul tur ne-am catarat la 2500 m unde se deschide o panorama de 360. Draguta, dar nu spectaculoasa.




O sursa naturala de ape minerale, unele izvoare au 50 de grade


Si o cascada cu un nume tare dragut “Mermaid Hair” aflata langa o arcada care negresit iti indeplineste o dorinta cand treci pe sub ea.




Si nicio vizita in Armenia nu ar fi completa fara o vizita la o crama, vinul armean fiind renumit in lume. Si la capitolul acesta se lauda cu soiuri unice si vechi de vie si si cu o metoda unica de fermentare a vinului in vase de ceramica. Trebuie sa recunosc ca e tare bun vinul lor.



A doua excursie a fost doar de jumatate de zi, dar ne-a tihnit mai mult.
Manastirea Gehgard suprinde prin unicitatea ei. A fost sapata intr-o stanca de bazalt si din cauza asta este destul de bruta si tare intunecata. Parca te apasa, si sincer nu stiam cum sa ies mai repede 🙂





Symphonie of Stones e intr-adevar o minune a naturii si as spune un must-see in Armenia.





Cand armenii s-au hotarat sa treaca la crestinism, toti cei care n-au fost de acord sa se converteasca au fost omorati si toate templele pagane au fost distruse.
Templul roman inchinat zeului soarelui Mitra a fost refacut de curand si inclus in UNESCO Heritage. Templul e afla intr-un peisaj idilic pe buza unui canion.




Bucataria locala si Tips&tricks
Gasesti aici celebrele noastre sarmale, atat in foaie de varza cat si in vita-de-vie, toate felurile de carne gatite in diverse forme de la gratar la tocanite, dumplings cu diverse umpluturi sau painici lavash lipite efectiv pe peretii cuptorului. La deserturi insa oferta este slabuta.





Ca si tips & tricks : sa ai la tine si ceva cash, penrru ca in afara Yerevanului merge cash-ul.
Aplicatii de transport GG sau Yandex. Altfel taxiul local e cam dublu fata de cele doua.
Majoritatea localnicilor vorbesc rusa, ceea ce u-i de mirare considerand ca au fost ocupati de rusi din 1922 pana in 1991, asa ca fi pregatit sa dai din maini.
Oamenii mi s-au parut destul de incordati. Mai putine zambete, mai putine fete vesele.
Si cu asta gata. Ne-ar fi placut sa ne mai plimbam pe traseele lor, dar n-am nimerit in sezonul bun.
Ar merita vizitat Yerevanul in perioada Craciunului, asa ca daca la inceput de ianuari n-ai idee ce sa faci, da o fuga pana in Armenia si ai parte de Craciunul pe rit vechi. Pregatirile pe care l-am vazut erau promitatoare.

Leave a comment