Manila, cu ai ei 17 milioane de locuitori, e un amestec de extreme – cartiere nou construite, cu arhitectura moderna alternand cu zone unde cladirile vechi par a sta sa cada, oameni cu bani care umplu mallurile imense, cu magazine de lux, contrastand cu multi altii care dorm pe cartoane impreuna cu cativa caini jigariti, masini noi, in principal japoneze sau coreene si apoi saracii care circula cu un soi de “caruta” pe roti.
Cam doua zile iti ajung sa vezi ce e de vazut in Manila, pentru ca mult timp il pierzi in traficul infernal, care sufoca mai tot timpul orasul.

Filipinele au fost luat in stapanire de spanioli pe la 1520 si in timpul celor 250 de ocupatie au avut timp sa construiasca o mica cetate – Santiago Fort. La vremea ei nu era mica, insa acum se pierde in imensitatea orasului.
S-au pastrat cateva ziduri




O gradina in care cand te plimbi trebuie sa-ti feresti capul




Clasica biserica


Si cam atat ca pe urma au venit britanicii si uite asa spaniola a cam fost uitata, doar cateva cuvinte s-au pastrat in limba populatie native, tagalog.
In timpul zilei, cand caldura isi intra in drepturi, loc de promenada devin mall-urile imense, in care te pierzi tare usor, insa macar au aer conditionat 🙂
Si avem si un mall, unde filipinezii daca nu pot ajunge usor la Venetia, au adus Venetia la ei.


BCG este cartierul nou, unde chiar e placut sa-ti petreci cateva ore, trecand de la zi


La noapte




Si tranzitia sa o faci de la un restaurant de pe un rooftop.


In a doua zi poti alege sa mergi la acvariul care chiar daca nu e spectaculos, e dragut


Si are si un mic show cu pasari si foci
Manila are multe parcuri, tare curate si frumos aranjate, care noaptea se anima, localnicii iesind la picnic. Cand ajungi nu rata in parcul Rizal showul de culori si muzica de la fantana arteziana.

Si desigur orasul are si muzee. Eu m-am oprit doar National Museum of Natural History, care nu are neaparat colectii care ca concureze cu marile muzee, insa e aranjat cu grija.



La capitolul mancare – au din toate. Ce au poate prea putin … n-am crezut ca o sa zic eu asta vreodata … legume. Pana si eu, carnivora convinsa, am zis ca e prea multa carne.




La capitolul neobisnuit as pune faptul ca trateaza cainii ca pe bebelusi. Cainii sunt plimbati in carucioare, cu pampers si hainute care de care mai cochete. La ce le trebuie oare haine cand sunt 30 de grade afara?



Filipinele reprezinta mult mai mult decat Manila, frumusetea tarii constand de fapt in vulcanii si insulele care formeaza arhipelagul.
Toate astea raman pentru cand voi reusi sa ma intorc si poate atunci imi voi face curaj sa ma dau si cu transportul local


Si cu asta imi inchei “city-break”-ul la Manila, un oras care mi-a placut in ciuda aglomeratiei.


Leave a comment