Noua Zeelanda – noiembrie 2023

Kia Ora la Aetearoa, sau ca sa trecem de la maori la engleza Welcome to New Zealand.

Si cu asta incepem explorarea NZ.

Ziua 1 : Prima oprire Auckland.

E destul de greu sa descrii orasul in cuvinte. E genul de oras pe care sa-l vezi, pentru ca are o combinatie de din toate: zgarie nori

Cladiri vechi, dar de genul de prin anii 1800,

Portul cu o faleza tare faina cu baruri si restaurante cochete

Parcuri cu vegetatie bogata

Si desigur muzee. Eu l-am ales pe cel maritim ca mi s-a parut mai potrivit pentru Auckland.

In rest se simte o incercare ca a NZ-ezilor sa-si gaseasca o identitate proprie, sa se desprinda de cultura britanica. Au inceput sa puna accent mai recent pe cultura maori si sa o integreze mai mult in identitatea lor, cu toate ca populatia maori reprezinta doar 16.5% din populatia tarii. Si ca o declaratie pubilca a acestei orientari toate placutele stradale sunt bilingve.

Din toate deplasarile de pana acum, tura asta mi-e cel mai greu cu fusul orar. Sunt 11 ore diferenta, dar parca aici toate sunt cu fundul in sus, nu doar condusul pe partea gresita a drumului.

De maine incepem sa exploram partea de outdoor, cea pentru care am parcurs 17000 de km.

Ziua 2 – in jurul Aucklandului

Dupa ce ne-am mai vaturat un pic prin Auckland (insa am hotarat sa nu urcam in celebrul lor turn), am luat-o spre gradina botanica, cu masina pe dos 🙂

Declar din start ca gradina asta o surclaseaza pe cea din Sri Lanka care era in topul preferintelor mele.

Pe langa ca e imensa, foarte ingrijita si mare, mai e si gratis sa o vizitezi.

Noi am stat vreo 3 ore si n-am vazut-o pe toata.

Si cum aici incepe vara, noiembrie e cam luna iunie la noi, gradina e plina de flori. Flori mai faine am vazut doar la Keukenhof, in Olanda, cand erau lalelele in floare.

Nu insist mai mult cu gradina. E genul ce trebuie vazuta ca sa-mi intelegi entuziasmul.

Frunza de feriga este unul din simbolurile nationale ale NZ. Au vreo 200 de specii, din care 40% cresc doar aici. Am citit ca unele ar fi mai mari de 4m, dar am zis e o gluma, asta pana ne-am oprit la Hunua Falls.

In seara asta dormim la Hot Waters Beach. Aflam maine daca isi merita numele 🙂

ZIUA 3 – cand realizam cat de verde e verdele

Azi actiunea “Lopata”! E o zona mica unde la reflux iese apa termala la suprafata si incalzeste nisipul. Asa ca se inchiriaza lopata, se porneste la gasirea izvoarelor, a saparii gropii.

Si apoi statul in caldarea cu apa fierbinte 😁 Si te arzi foarte usor daca stai in zona gresita, ca nisipul are peste 50 de grade.

Explica aici frumos procesul

Insa trebuie sa fii infigaret pentru ca zona calda este destul de mica si cererea mare. Si pe langa asta doar la reflux te poti incalzi, ca in rest oceanul isi revedinca partea.

Inmuiati bine (dupa ce am stat ca purcelusii la scaldat) am luat-o de-a lungul unei intinse zone rurale, in peninsula Coromandel. Zona are o frumusete aparte, cred ca de la verdele omniprezent. Peste tot sunt ferme, in principal de vite. Ne asteptam sa vedem laudata oaie “imbracata cu lana merinos”, insa pana acum nu prea am zarit-o.

Insa pe malul ocenului dai de iahturi 🙂 Au chiar si zone exclusiviste unde tragi iahtul la poarta.

Azi innoptam in Queenstown, ca maine ne sculam devreme sa vedem perla sudului – Milford Sound.

La ultimele inundatii, drumul scurt s-a “scurtat” si el, asa ca pana il repara drumul lung iti “fura” bine din timp.

Asa ca azi mai chill.

ZIUA 4 – cand ploaia iti schimba programul

Azi aveam program de hike, nu doar de pestera, dar ploaia a hotarat altfel.

Asa ca ne-am uitat pe harta si am zis “Hamilton e in drum si ar avea gradini frumoase”.

Asa ca, fiind tot gratis, am zis let’s go.

Si am ales tarr bine. Gradina e de fapt un set de gradini tematice, care mai de care mai dragalase si care te plimba prin lume, dar si prin lumea fanteziei.

Insa parca toata tara e o gradina (pana acum cel putin insula nordica). Nu stiu daca e anotimpul de vina, sau asa au ei grija de obicei. Peste tot este foarte curat, iarba tunsa si plin de flori.

Kiwi este pasarea lor nationala. Traieste doar aici, arata ca o gaina cu fundul mare si cu cioc de barza. Din pacate populatia ei s-a redus extrem de mult, de vina fiind … ghici … omul desigur, care i-a restrans terbil de mult habitatul.

Am dat o gramada de bani sa o vedem la un wild safari, si cum pasarea e noctura o tin in bezna, asa ca am zarit cumva doar un c…r mare. 🙃 Ne multumim cu plusul.

In schimb pestera Waitomo si-a meritat banii. E faimoasa pentru glowing worms. Niste tantari isi depun larvele pe tavanul pesterii si cand micutilor le e foame le straluceste funduletul.

Din pacate poza e reda mult prea putin din frumusetea lor.
Ne-am dat cu barca pe raul din pestera doar la lumina larvelor.

Si cand se aprinde lumina, asa arata tavanul!

Pana maine, noapte buna 😙

ZIUA 5 – Fantasy and sulfur

Dupa numele asta te-ai putea gandi la un horror, dar nu-i deloc cazul.

Lord of the Rings and The Hobbit sunt doua serii pe care personal le ador.

Fermierul pe terenul caruia s-a filmat Lord of the Rings si-a dat seama dupa film ca a ratat o ocazie de busniess imensa, asa ca atunci cand au venit sa faca Hobbitul era pregatit.
A facut contract cum trebuie si a pastrat licenta si casutele, asa ca acum te poti bucura efectiv de satucul pe care-l vezi in film.

Mie mi-a placut maxim, si cred ca Lord of the Rings l-am vazut de vreo 10 ori 🤭

Ar fi multe de povestit despre “Middle Earth” si cum locul te transpune intr-o lume aparte. Si prin asta fanii seriei ma inteleg deplin. As fi stat toata ziua daca n-am fi avut in program o alta pasiune de-a mea: sulful.

Insula de nord are activitate vulcanica puternica, si prin urmare are si o zona foarte activa geotermal. Si asa ajungem la sulf.
De cum intri in Rotorura te izbeste mirosul de sulf, si nu e de mirare cand in parcul lor central ai balti de 100 grade C care bolborosesc continuu.

Si la 3km gasim Te Puia, unde gheizerele scuipa sulf non-stop.

Si daca vrei te poti balaci si in namol. Doar ca e un pic fierbinte.

In zona Rotorura s-a conservat cel mai bine minoritatea Maori, reprezentand 16% din populatia NZ. Ei au venit aici in sec XII de pe insulele din Pacific, si desigur ce puteau sa faca daca nu sa se razboiasca intre ei.
Asa ca atunci cand au venit britanicii, pe langa boli, le-au dat si muschete sa se impuste intre ei. Si uite asa, pana sa-si dea seama ca de fapt dusmanul lor comun sunt britanicii, populatia lor a scazut cu 60%.
Incearca acum sa-si reinvie traditiile, insa cum s-au transmis doar pe cale orala s-au pierdut multe.
Ca si arta au reprezentari ale razboinicilor care speriau dusmanii facand urat, de unde si dansul lor haka.

Si ca sa incheiem ziua de azi pe o nota calda, cateva imagini de pe drum. Just 💚

ZIUA 6 – Si am inceput sa gasim NZ pe care-o cautam

Zi doar de outdoor, in afara traseelor turistice clasice, ceea ce ne-a oferit o imagine a unicitatii locurilor de aici.

Redwood forest mai are copaci (nu prea multi din pacate) care cumva au scapat de furia europenilor care au descoperit aici copaci cum nu mai existau de mult timp in Europa.

Copacii Kauri au fost una dintre atractiile care i-au facut pe multi europeni sa emigreze aici, Trunchiurile drepte erau ce le trebuia englezilor ca sa-si construiasca flota cu care au dominat marile. Si uite au mai ramas doar 4% din copacii care mii de ani au crescut fara compania oamenilor. Insa noi nu ajungem la ei. Asa ca ne multumim cu copacii astia minunati! Senzatia de a te plimba printre ei, priceless.

A doua oprire Blue and Green lakes. Lacurile, cu apa foarte curata, sunt lacuri, nimic spectaculos, insa padurea prin care ne-am plimbat ne-a oferit un spectacol de ferigi cu conifere cum n-am mai intalnit in alte paduri.

Si am zis hai sa vedem ce e si cu lacul Taupo. In anul 168 atat romanii cat si chinezii au semnalat ca apusurile de soare au fost insangerate. Cauza pare a fi o puternica eruptie vulcanica care a dus la formarea lacului Taupo ce are 47km.
Din nou un lac cu apa foarte curata si plina de pastravi, ocazie cu care constatam ca NZ nu duce lipsa de apa dulce.

si care la varsare da nastere celui mai lung rau din tara, Waikato, care desigur pleca la drum cu gratie.

Azi, pe drum, am avut ocazia sa ne imprietenim cu niste localnici

Maine ne asteapta unul dintre traseele laudate ca fiind intre cele mai frumoase din lume.

ZIUA 7 – Tongariro crossing

A gasit al meu sot ca Tongariro e unul dintre cele mai frumoase crossinguri din lume, si a zis – 20km, o nimica toata, mergem.
Asa ca am fost ascultatoare si am luat-o de deal in sus pe Tongariro – diferenta de nivel 900m.

Tongariro Crossing-ul te poarta prin parcul cu acelasi nume, printr-un peisaj vulcanic in care s-au filmat si scene din Lord of the Rings. Si ca un crossing care se respecta, ne-a rezervat o vreme instibila. Daca pe prima parte am putut sa ne bucuam de priveliste, dupa ce am trecut de prima culme si pana in varf, l-am tinut pe Horia de mana, ca altfel il pierdeam in ceata.

Totusi la coborare ne-a suras norocul. S-a risipit norul si sutele de turisti ce erau in zona s-au repezit sa pozeze lacurile maori sfinte. Cu ocazia asta am vazut si de unde vine mirosul minunat de oua clocite. Bonus!

In schimb coborarea a fost o incantare, si asta nu doar pentru ca mergeam de vale.
Privelistea si culorile – breath taking.

Acum, trecand peste durerile de picioare, recomand tura, mai ales ca ne-am plimbat si prin caldarile mai multor vulcani. E impresionant cand te gandesti la intensitatea cu care a erupt vulcanul care a lasat in urma o caldare de sute de metrii diamentru.

Este traseul chiar asa de fain incat sa fie in top 10? Are viewuri de 360, peisaj vulcanic activ si vegetatie unica. Ce sa zic? Parca muntii nostri mi se par mai spectaculosi. Tongariro este insa un traseu accesibil, provocarea fiind data mai mult lungimea lui. Si mai are logistica buna – shuttle care te duce si te ia din puctele de plecare – sosire.

Si cu toate ca ne era o foame de lup, n-am razbit sa mancam toata portia de miel, eu, si vita, Ho.

Si am ajuns la capitala. Practic am traversat insula de nord de sus in jos.
Asa ca maine, Wellington.

ZIUA 8 – Wellington, un oras de care te indragostesti

Ne-a mers orasul la inima de la primul contact. E un oras cu amestec de cladiri noi si case din secolul XIX, insa cred ca ne-a cucerit ca iti transmite caldura si culoare. Probabil a ajutat si soarele care ne-a insotit toata ziua. Cu toate ca e capitala, nu e sufocat nici de trafic, nici de aglomerarea urbana., cu toate ca are 400’000 de locuitori.

Faleza nu e foarte lunga, dar are un aer boem si linistit,

Centrul si arterele de cumparaturi nu au agitatia strazilor principale din alte capitale, cu toate ca ne-am nimerit de black Friday, si imbina frumos vechiul cu noul.

Si spre bucuria noastra am gasit si localurile care ne place noua sa stam la o bere si sa simtim vibeul local.

Muzeul lor national, Te Papa, e cu acces gratuit si din nou ma surprinde cat de usor poti sa creezi ceva frumos daca vrei si fara a avea exponate extra agante.

Si in plus am avut parte si de o intalnire de gradul 0 🙃

Si cu asta gata cu insula de nord. Maine ne mutam pe cea sudica 🚢

ZIUA 9 – Si am traversat stramtoarea Cook

Insula de sud ne intampina cu ceva mai multi copaci decat cea de nord,

Si cu multe “vinarii”, NZ avand o productie destul de mare de vin.

Azi e ziua in care mergem mult spre sud. Si te gandesti ca vremea ar trebui sa fie din ce in ce mai calda. Ei bine, Nu! Ca doar suntem in cealalta emisfera 🙂
Asa ca nu e de mirare ca am vazut foci. Astea sunt focile sudiste, ca in Islanda le-am vazut pe nordiste.

Drumul panoramic de pe coasta vestica e presarat cu plaje cu un nisip foarte fin, si dealuri care se scurg pana in mare. Din pacate ploaia ne-a rapit un pic din frumusetea locurilor.

Si din capitolul raritati, azi am dat de stancile pancake (clatite). Natura s-a jucat cu randurile de lut si le-a asezat in staturi, ca mai apoi sa lase ocenul si vantul sa le modeleze.

Si daca tot continuam sa mergem spre sud si aici vine vara, maine zapada 🙂

Ziua 10 – Ziua ghetarilor

Doi ghetari imensi se afla in insula sudica – Frantz Josef si Fox. Din pacate amandoi s-au retras tare mult in ultimii ani si nu mai ajungi la ei decat cu elicopetrul.

Asa ca ne-am multumit sa-i vedem de ceva mai departe. Si soarele a tinut cu noi 🙂

NZ-dezii stiu sa-si vanda bine frumusetile locurilor, si gasesti peste tot indicatoare cu privelisti, sau poteci foarte bine amenajate.
Lacul Matheson e imagine emblematica pt NZ pentru ca in zilele fara vant formeaza oglinga perfect. Azi n-a fost una din acele zile 🙂

Unde mai pui ca au si prajituri bune dupa tura de lac.

Moraine walk te plimba printr-o padure absolut uimitoare. Din pacate frumusetea ei este greu de prin in imagini, drumul purtandu-te pe poteci inguste si pline de muschi.

Lacul Wanaka e cunoscut pentru copacul din apa. E amuzat sa vezi cum stau turistii sa-l pozeze.
Insa ma bucur ca ne-am abatut din drum pana la el, ca asa am descoperit oraselul Wanaka, pe malul lacului cu acelasi nume, un orasel unde maine m-as muta!

Si mai au si baruri faine cu mancare buna.

Am zis ca va fi greu sa gasesc drumuri care sa ma incante ca cele din Norvegia. Azi am realizat ca m-am inselat.

Azi innoptam in Queenstown. Maine ne sculam devreme sa vedem perla sudului – Milford Sound.

ZIUA 11 – Milford Sound & Queenstown

Azi se fac doua saptamani de cand am plecat de acasa. Am impresia ca am fost in Kuala Lumpur acum cateva luni. Timpul parca s-a dilatat si nu prea avem notiunea zilelor, a orelor si cu atat mai putin a frigului de acasa.

Si inca nu vrem sa ne intoarcem 🙂

Milford Sound este fiordul lor pe care-l promoveaza tare bine. Si este intr-adevar tare frumos, insa nu la fel de frumos ca cele din Norvegia.

Si cu toate ca a fost soare, cand batea vantul, olala …

Doar micutele astea n-au nicio treaba

Nu-s prea multe de zis despre fiord. Pare la capatul lumii. Tot ce gasesti e debarcaderul pentru plimbari pe fiord si atat. Oamenii care lucreaza aici in turism sunt complet izolati de lume. Fiordul este frumos, mai ales de sus, pentru ca poti sa te plimbi si pe el – un traseu de 3 zile. Noi n-am avut timp insa reviewurile suna tare bine.

Ce ne-am incantat foarte mult a fost drumul din Queenstown pana la fiord, ocazie cu care am trecut prin cel mai sudic punct pentru noi al emisferei sudice – micul orasel Te Anau. Zona este slab populata, insa are ferme multe.

Cat despre Queenstown – daca vrei distractie aici trebuie sa vii. Orasul foarte animat, baruri tare cochete cu oferta foarte larga. E statiunea lor de lux, atat vara cat si iarna – partiile de schi sunt aproape. E la capatul geografiei, dar are aeroport 🙂

Acum la culcare ca maine avem intalnire cu faimosul Cook.

ZIUA 12 – Aoraki

Insa pana la Aoraki am avut ceva drum de mers, si cum cei mai multi bani in vacanta asta i-am cheltuit pe cafea 🙂 am zis sa incepem dimineata cum trebuie, cu o cafea in Arrowtown 🙂

Oraselul este o imagine a oraselor din “Vest Salbatic”, asa cum le vezi in filmele americane. Majoritatea oraselelor pe care le-am vazut asa arata, doar ca Arrowtown e mai scuturat fiind mai aproape de Queenstown.

NZ este tara peisajelor neasteptate, lucru confirmat si de Lindis, zona de dealuri cu vegetatie specifica si care arata ca de pe alta planeta.

Insa destinatia noastra de azi a fost Aoraki, noua denumire a Mount Cook. NZ incearca sa integreze cultura maori mai mult in identitatea lor si se lauda ca un pas facut in directia asta este redenumirea celui mai inalt varf al Alpilor de Sud, 3754m.

Este unul dintre cele mai, daca nu cel mai, frumos tarseu pe care l-am facut. E un traseu usor de 10km, pe curba de nivel :), insa frumusetea lui e data de muntii care te inconjoara permanent. Si traseul este foarte bine amenajat.

Traseul se termina la gura ghetarului care formeaza lacul Hooker.

Maine o luam spre Christchurch, destinatia noastra finala in NZ.

Ziua 13 – cand natura se joaca cu lutul

Clay Cliffs, risti sa le ratezi daca nu casti ochii. Sunt o aglomerare de roci din sedimente de nisip, pietre, lut … care s-au ridicat si ele din mare. Nu e o zona extinsa, insa e tare spectaculoasa si cred ca nu gresesc cand spun ca e “one of a kind”.

Christchurch
Cel mai vechi oras si al doilea oras ca populatie din NZ, este tare cochet.
Centrul orasului nu este mare, dar cumva am petrecut in el 5 ore, fara sa ne dam seama.

Dar ceva timp am stat si la piata centrala, un loc dragut de mancat si minunat de baut o bere.

Ce mi-a placut este modul de integrare al artei in zona urbana. Pe langa street art

– Poza de mai sus chiar e pictura murala 🙂

Integreaza si sclupturi care iti “scutura” imaginatie.

Si bine-neteles, nelipsita deja, gradina botanica.

Si cu asta am ajuns la momentul concluziilor.

Concluzii

NZ are multe de oferit, asa ca fara sa ma lungesc prea mult, ce ne-a marcat in mod special.

NZ se lauda ca in privinta libertartilor este purtator de drapel. Printre altele NZ este prima tara care a dat drept de vot femeilor in 1890. Asa ca nu trebuie sa te mire ca in parcuri gasesti tribuna pt vorbarici 😉

Insula de nord este tare verde, pe cand cea sudica e mai galbicioasa. Insa ce ne-a surpins este ca aproape peste tot vezi ca e proprietate privata – garduri si doar pasuni. Emigrantii ajunsi aici au venit cu foame de pamant si le-au luat maorilor terenurile. Acum sunt discutii ample privind retrocedarile. Insa ce e mai trist e despadurirea enorma care s-a produs – acum insulele mai au doar 2% paduri.

Ca si cost de trai – salariul mediu brut lunar e 8000 NZD (cam 23’000lei). Costul proprietatilor e foarte mare, insa mancarea e rezonabila raportata la venitul mediu. Pretul mancarii este sub cel din Europa de vest. Ca si carne – masiv vita si miel. Si tare as zice ca e carne curata la cate pasuni am vazut.

Tara ne-a creat un sentiment de intepenire in timp, de parca sunt rupti de restul lumii, si tinand cont de cat de departe sunt de restul, nu-i de mirare. Economia este masiv agrara, adica animale cu ale lor derivate si lemn. Industrie, nu prea.
Ei inca mai au benzina de 91 si 95. Daca ai masina cu 98, ai cam incurcat-o.

Si netul e 3G. Ei n-au avut inca nici revolutia 4G. Si acoperirea e tare slaba.

Biodiversitatea – copaci (40% din vegetatie este endemica) si pasari cum n-am vazut nicaieri. Peste tot pe unde am fost si am stat era mereu ciripit de pasarele.
Cat despre copaci – minunati.

Florile le-am prins in plina explozie, aici fiind inceputul verii. Foarte multa culoare.

Tara asta e acum #1 in topul nostru, chiar daca toate-s aici pe dos, inclusiv cantarul.

Ne-am muta aici?
Categoric da! Singura problema e ca-i prea departe de casa 🙂
Si cu asta punem punct aventurii NZ.
Multumim mult de companie! ❤️

Tips and tricks

Transport – nu te baza pe cel local ca nu prea e. Se inchireaza usor masina si pretul e rezonabil. Ce e minunata e ca nu trebuie sa returnezi masina de unde ai luat-o.
Noi am inchiriat una din Auckland si am lasat-o in Wellington. Am travesat cu ferryul stramtoarea si apoi am luat alta masina pe care am returnat-o in Christchurch. Recomand full insurance.

Safety – 10 din 10. Poate turistii sa fie o problema.

Cashul este dorit la cazarile private, in rest cu cardul.

Ca si costuri: cazarea pe zi in jur de 60 euro. Si ca mancare costurile sunt okish inclusiv la restaurant.

Ageless Travelers