China, octombrie 2024

Si am ajuns si in China, o tara din care acoperim o mica parte, ca in 14 zile e greu sa zici ca ai vazut mult din ea.

Ziua 1 – descoperim Beijingul

Cred ca e mult spus ca descoperim un oras de 24 mil de locuitori intr-o singura zi. Mai corect ar fi sa spunem ca am descoperit principalele atractii: giant panda, ceremonia ceaiului, piata Tiananmen, palatul interzis, main food street. Dar sa o luam pe indelete 🙂

Giant panda – ursuletul mascota il poti vedea la gradina zoologica construita avandu-l ca atractie principala. Ar fi 8 panda aici, scumpi foc.

Insa doar doi i-am gasit treji, restul erau in pozitii de nani.

Cat despre restul animalelor … gasesti si unele pe care nu le-am mai vazut, insa din pacate tinute in niste conditii tare neprietenoase.

Tea ceremony

Prepararea si servirea ceaiului e parte din cultura chinezilor, avand pe langa ceaiul negru si verde, pe cel alb, galben, iasomie sau oulan.

Ca sa avem experienta am mers la un centru specializat pe degustare, insa cu flavorul turistic. Cu ocazia asta am descoperit ceaiul de lychee aromatizat cu muguri de trandafiri, cu combinatie tare faina.

Si cu ocazia asta l-am descoperit si pe Pipi Boy 🙂

Tiananmen Square

Si am luat-o spre celebra piata care la sarbatori poate primi un milion de oameni.

O piata imensa, in care se intra doar dupa ce esti verificat de acte (strainii mai putin, dar localnicii doar cu buletinul), si care din cauza poluarii, sau a cetii in varianta locala, pare destul de posomorata.

Decoratinuti mai colorate sau mai “necolorate” pe stalpi completeaza piata.

Palatul interzis

Margineste piata Tiananmen si la intrare te intampina figura zambitoare a liderului Chinei post-imperiale.

Palatul fostilor imparati chinezi, construit in 1420, incepe cu poarta armoniei supreme si te poarta printr-o lume noua, pentru noi europenii.

Arhitectura nu seamana cu ce stim noi de prin tarile europene. Chiar daca are 9 nivele, 9 fiind numarul regalitatii, nu-ti creaza impresia de marime datorita inaltimii. Marimea ti-o dau curtile mari, marginite de jur imprejur de constructii.

Palatul este compus din mai multe sectiuni de cladiri si curti interioare. Traseul te duce mai intai pe la cele oficiale, sala tronului sau cea dedicata primirilor oficiale, pentru a termina cu cea dedicata sotiilor. Unii imparati, legenda spune sa aveau 3000, si nici ele nu aveau voie sa intre in zona dedicata doar imparatului.

Singura incapere in care poti zari in interior este mica sala a tronului.

Ce mi-a placut la palat este ca am vazut multe domnisoare si doamne costumate traditional. O pata minunata de culoare intr-un loc in care oricum simti ca te intorci in timp.

Parcul Beihai

O mica oaza intr-un oras in care nu toti locuitorii au toalete in casa. Ca o paranteza, in cartiere se pare ca este mult prea scum spatiul locativ ca sa-ti mai faci si toaleta. Asa ca au toalete publice pe care sa rezolve problema.

Dar ca sa revenim la parc – frumusel foc, verde si cu laculet pentru dat cu barca. Accesul in parc se face contra cost.

Qianmen Street

I-am zis noi street food, dar e de fapt un bulevard de cumparaturi de pe care insa lispsesc clasicele magazine.

Si de jur imprejur gaesti mici restaurante sau magazine cu o gramada de porcarioare.

La capitolul mancare

Bucataria chinezeasca s-ar parea ca nu o da ne dezamageasca. Am incercat celebra rata pekin, si daca o nimeresti bine facuta e delicioasa.

Si restul de combinatii de diverse tipuri de carne, cu legume si diverse sosuri … yummie!

Ziua 11 – Navigand pe raul Li

Si am inceput sa ma pricep de manuit betigase. Am ajuns la nivelul peanut 🙂

Ziua 2 – la plimbare pe marele zid

Si azi am descoperit 21000 km de istorie … bine fie, exprimarea mea e cam pretentioasa si ar trebui sa ma limitez la cati km am vazut azi, fara sa-i romantez aiurea 🙂

Nu prea multi din pacate. Ceva mai putin de doi km, dar pe o diferenta de nivel de vreo 300m. Si asa am avut senzatia de a fi “calare pe istorie”. Si cu asta ma opresc din a mai gasi tot felul de metafore 🙂

Istoria zidului a inceput cu dinastia Qin, prin 221 BC, si a continuat de-a lungul a mai multe secole. Cat si-a atins scopul de a opri popoarele invadatoate? … more or less. Pe unii i-a mai oprit, insa altii n-au fost prea impresionati de el.

Unele parti ale zidului s-au pastrat mai bine, altele au fost refacute pentru a fi cucerite acum de invadatorii moderni. (Oops, I did it again!).

Noi am ajuns intr-o zi fara prea multi turisti

Experienta de a urca spre inaltimile cumilor este tare faina si te minunezi ca acum sute de ani chinezii au inaltat ziduri de peste 10m inaltime pe buza unor hauri.

Din pacate atmosfera este cetoasa chiar si la 70km de Beijing. Daca ai noroc de o zi senina muntii s-ar profila de jur imprejur.

Isi merita zidul faima si locul pe lista de Must see in a life time? Categoric da!

Si dupa zid am experimentat trenul de mare viteza care ajunge la peste 300km/h.

Gara arata intr-un mare fel si cea de unde am plecat nici nu este cea mai mare din Beijing.

Cum e in tren la peste 300 la ora? Cam asa.

Cat despre experientele culinare de azi, mentionez ciudatenile astea de oua. Nu recomand 🙃

Maine – Shaolin 💪

Ziua 3 -Kung-Fu-ul si budhismul

Luoyang, vechea capitala a Chinei, nu mai pastreaza nimic din urmele trecutului, fiind azi un orasel de 7 mil de locuitori unde vezi marturia dezvoltarii imobiliare in mod galopant a Chinei.

Insa n-am venit aici pentru a ne lua un apartament 🙂 , ci pentru Templul Shaolin aflat la 70km de oras.

Kung-Fu-ul si-a capatat recunoasterea odata cu cucerirea Hollywoodului de catre Jackie Chan si Bruce Lee. Aici ar fi locul unde Kung-Fu-ul si-a desavasit miscarile si si-a armonizat Qi-ul interior cu natura.

Prima parte a complexului este cea moderna si exceptand faptul ca am prins festival de Kung-fu si era plin de practicanti, nu prea ai ce vedea. Doar demonstratia de Kung-Fu ii da sarm complexului construit secolul trecut.

Dupa demonstratie am zis sa ma apuc de antrenament.

Insa pasii te poarta apoi spre vechiul templu shaolin, care pe langa arhitectura tip pagoda si culorile armonizate, te plimba si prin istoria indelungata a luptatorilor shaolini, care s-au stabilit aici in sec VI. Luptatorii ei au schimbat soarta imperilor dar au si tras ponoasele cand au ales tabara gresita. Legende multe s-au tesut in jurul lor, gen 13 au invins armate.

Insa categoric si-au creat faima de luptatori temuti asa ca nu-i de mirare fascinatia care exista la tanara generatie fata de arta Kung-Fu.

Si ca sa aiba complexul farmecul complet, are si Pagoda Forest. Cimitirul maestrilor shaolin care au marcat istoria locului si-au gasit drumul spre inaltarea (sper pentru ei) chiar si de sub pagoda care le tine umbra acum.

Si cum tot eram la manastire am zis sa ne delectam din bucate manastiresti. Si uite asa ne-am bucurat de o masa 100% vegetariana, foarte delicioasa si bogata, cu vreo 10 feluri de mancare.

Si inainte sa va ganditi ca am burta fara fund, mentionez ca am mancat noua din bunatatile astea.

Nu departe de Luoyang se gasesc pesterile Longmen. Odata cu adoptarea budhismului ca religie de catre marile imperii, a venit si nevoia de exprimare a credintei. Si in anul 429 ce mod mai original de a o face daca nu sapand pesteri, a descoperit imparatul? Cel de a sapa pesteri si in ele de a sclupta statui 🙂 La noi bogatasii cumparau penitente, la chinezi statui.

Si uite asa pana in anul 1127 au aparut 2435 de pesteri si peste 100’000 de statui variind de la 29mm la 17m inaltime.

Complexul este impresionat, chiar daca din pacate multe statui s-au confruntat cu distrugerea. Din fericire inca destul de multe s-au pastrat in conditii bune.

Inclusiv cea a celor 10’000 de Budha

A se remarca ca peretii laterali sunt plini de statui

Sau complexul principal care domina raul Yi.

Si la 800km de Beijing costumele populare arata diferit. Si fetele arata tare diferit … si daca ai zis “wow, ce bibelouri!” ar fi bine sa dai un zoom-in.

Si azi din nou in tren ca maine o luam in sus pe munte.

Ziua 4 – Huashan mountain – unul din muntii magici ai Chinei

Unul din lucrurile care ne-a convins sa venim in excursia asta in China este faptul ca include trasee prin parcurile nationale.

Azi am facut cunostinta cu muntele Huashan.

Un munte care insa nu s-a lasat usor cucerit 🙂

Ne-a asteptat o coada de cateva sute de chineji care au stat intre noi si cabina care ne-a dus sus pe munte.

Insa inca din cabina muntele ne-a aratat ca a meritat asteptarea.

Si odata ajunsi sus muntele a inceput ca ne arate de ce este unul dintre cei 5 munti sfinti ai Chinei.

Traseul catre varf este foarte bine amenajat insa si destul de provocator prin prizma miilor de trepte pe care trebuie sa le iei una cate una. Si unele sunt chiar tare abrupte.

Rosul, culoarea norocului, o gasesti peste tot pe munte si este o pata de culoare minunata. Chinezii isi agata dorintele, rugaciunile si sperantele pe la temple, asa cum noi ne agatam lacatele de poduri.

Pe parcursul spre varf ai peisaje amestecate cu frumuseti ale naturii combinate cu mici temple care arata chiar fermecator.

Odata ajunsi in varf, am realizat ca este poate cel mai frumos munte pe care l-am vazut pana acum.

Maine sper sa putem sa ne mai ridicam din pat 🙂

Ziua 5 – Xi’an si ai sai soldati de teracota

Orice vizita in China este incompleta fara a vedea ceea ce chinezii isi insusesc ca fiind a opta minune a lumii.

Prima mare dinastie chineza, Qin, n-a avut o durata prea lunga ca si dinastei, doar doi imparati. Insa primul a lansat un mare proiect – marele zid si in plus de asta si-a pregatit un mormant bine pazit de peste 8’000 de soldati de teracota. Toate astea se intamplau in anul 200 bc.

Incepand de acum vreo 50 de ani si pana acum au fost descoperite 3 “gropi” (pits) care adaposteau milioane de bucati de ceramica. Si de aici a inceput marele proiect de “asamblare” a soldatilor de teracota care pazesc mormantul imparatului Qin.

Pana acum in pit-ul soldatilor au fost reconstruiti 6’000, fiecare cu trasaturile lui specifice. Toti soldatii privesc spre est, spre directia de unde veneau invadatorii. Insa invadatorii au venit chiar de la ei din tara, sub forma dinastei Han, care a rasturnat dinastia Qin, si care nu doar ca a furat armele ci a si dat foc mormantului al carui acoperis s-a prabusit si a distrus soldatii. Se pare ca din aceasta cauza s-a distrus si vopseau de pe soldati.

Al doilea pit este cel al generalilor. Ceva mai adanc si mai putin aglomerat. Si el tot in faza de reconstructie.

Al treilea pit este golut tare, insa aici il gasim pe Lucky Boy – singura statuie care a fost gasita intacta.

Mormantul imparatului n-a fost deschis inca pe motiv ca ar fi plin de mercur. Ii putem doar crede pe cuvant.

Complexul este impresionat prin marimea lui si pentru 10 yuani poti face si o poza cu soldatii … dar nu din pit, ci doar dintr-o camera alaturata.

Orasul Xi’an este tare incantator. Plin de verdeata si cu bulevarde largi. Cu toate ca are 11 mil de locuitori, l-am gasit ca fiind destul de curat.

Asa, un pic pe fuga si pe ploaie, am vazut templul The Great Wild Goose Pagoda, o mica incursiune in buddhismul chinezesc.

Ei au adoptat buddhismul ca si religie prin secolul II, dar l-au cosmetizat atat pe Buddha cat si povestile lui.

Aici Buddha are multe maini ca sa te poata ajuta cu mare diversitate de cerinte pe care i le faci. Cred ca ar trebui sa-i faca updat si intr-o mana sa-i tina acum si un telefon.

Mie mi-a placut Happy Buddha. Si povestea lui e ca era mereu happy cand manca si ca n-a avut nicio problema sa-si cedeze pantalonii cand nu l-au mai incaput.

Happy Buddha, recunoscut pentru bunatatea lui

Din templul original s-a pastrat doar pagoda principala, cu ale ei 7 nivele (7 este lucky number aici) si care are vreo 1300 de ani.

Si daca aveam vrein dubiu ca pasiunea vechilor chinezi era sa construiasca ziduri, aici am scapat de el. In Xi’an gasesti un zid de 14 km pe care se desfasoare marathoane sau te poti da chiar si cu bicicleta.

Si ca sa mai adauge o atractie, in cartierul musulman (cam 30% din populatia orasului este musulmana cu flavor chinezesc) a aparut un street food in acea zona.

Si cu asta sarim in avion, si facem un salt de 1000km pana la Zhangjiajie.

Ziua 6 – Hunting dragons in Avatar parc

Ziua de azi am dedicat-o parcului natural Yuanjiajie, un parc care a devenit faimos in lume in anul 2009, odata cu lansarea filmului Avatar.

Muntele Tianzi insa are mult mai multe de oferit, nu doar faimoasele locatii prezentate in film si chinezii au aranjat tare bine traseul de vizitare a parcului.

Accesul se face doar cu autobuzele lor si deplasarea de la o zona la alte se face tot cu diverse autobuze, cu telecabina sau cu liftul.

Asa ca pasul 1, dupa autobuz, iei telecabina spre primul traseu panoramic.

Si de aici incepi sa te simiti ca parasutat intr-o alta dimensiune.

Dupa ce te bucuri de privelisti wow, sari intr-un alt autobuz si o iei spre celebrul parc Avatar. Este uimitor cum Holywoodul schimba complet viata a mii de oameni. Nu stiu daca parcul era si inainte de film la fel de bine amenajat, insa ce stiu este ca parcul si-a schimbat numele in Avatar, ca satuce din jur s-au transformat in orasele si ca la baza muntelui e acum mai dita statiunea.

E parcul supralicitat? Noi au fost absolut uimiti de frumusetea locurilor.

Daca ai vazut filmul Avatar, sigur recunosti aici podul natural pe sub care se zboara in film

Sau celebra stanca Halleluja.

Si ca sa faca traseul circuit, chinezii au construit un lift care coboara vreo 300m si de unde poti admira stancile si de jos.

Cand se lasa seara statiunea de la baza muntelui devine tare imbietoare pentru o mica plimbare.

Maine, adrenaline pump pe poduri de sticla.

Ziua 7 – o alta zi dedicata minunilor naturii

Districtul Hunan pare sa fi fost binecuvantat cu mult frumuseti si chiezii s-au ingrijit sa le amenajeze intr-un mare fel pentru turisti.

Glass bridge este primul amenajat in China si a creat un asemenea vibe in tara ca dormeau chinezii noapte langa pod ca sa fie siguri ca apuca sa se mearga pe el. Intre timp, au mai aparut mai multe asa ca am avut noroc sa-l prindem putin aglomerat.

Podul este construit peste Grand Canyon, si pe cei 430 de metri ai sai are mai mult de 120 de panouri de sticla prin care poti vedem frumusetea canionului de la o inaltime de peste 300 de metri.

Si normal, daca ai urcat trebuie sa si cobori. Dar de aici cobori cu stil

mai intai cu zipline-ul

si apoi pe tobogan.

Odata ajuns in canion, te poti bucura de frumusetea lui atat din barca

Cat si de pe cei 3km de traseu amenajat ca la carte prin canion.

Lacul Baofeng asigura sursa de apa dulce a zonei, asa ca plimbarea pe lac se face cu barcute electrice.

Lacul este marginit de stanci care se inalta drept spre cer si unele stau tantose chiar in mijlocul lacului.

Si cum in zona este o minoritate importanta, am avut parte si de o mica picatura din cantecele ei. Si a fost cantec pentru ca muzica este modul in care aceasta minoritate se uneste. Cand un baiat place o fata, ii canta. Daca fata il place ii raspunde tot prin cantec. Si “three songs later” incep sa se intalneasca.

Maine – din nou scari, ca doar a inceput sa-mi treaca febra musculara.

Ziua 8 – o zi ce parea in alb-negru si s-a incheiat intr-o mare de culori

Muntele Tianmen, unul din cei 5 munti sfinti ai Chinei n-a avut chef sa-si arate fata azi. S-a sculat cu fata la cearceaf si asa a ramas, asa ca am facut economie la “film”.

Muntele a fost inchiriat pe 50 de ani de o companie care a amenajat infrastructura si acum zilnic 35’000 de turisti vin in spetanta ca vor prinde o zi senina. Sansele sunt mai mari sa gie nor de at soare.

Daca tot au facut o telecabina care pleaca din oras (care acum 20 de ani era un sat si azi are 1.7 mil locuitori) au zis ca daca nu poate fi cea mai inalta macar sa fie cea mai lunga si uite asa avem 7km de traseu pe cablu parcursi in 23 min.

Asta ar fi trebuit sa vedem,

asta am vazut

Asa ca de la Tianmen Mountain poze “noir” in ton cu peisajul.

Si am luat-o spre faimosul oras antic Fenghuang. Micul oras nu are o vechime impresionanta, doar 300 de ani, insa este fermecator. El a fost inteneiat de populatia Miao, cand su facut pace cu dinastiile chineze si au ales acest loc ca sa se stabileasca.

Azi l-am vazut noapte, maine il vedem ziua, si este din punct de vedere al iluminarii de noapte tare bine pus in valaore.

Si desigur, orasul se vede mult mai bune din barca.

Iar la capitolul mancare, zona de street food iti ofera ocazia de a incerca snackuri autentice.

Noi am zis ca azi e zi de vegetale 🙂

Ziua 9 – Fenghuang in lumina zilei

Oraselul arata tare diferit ziua fata de noaptea. Am ajuns de dimineata cand inca orasul parea ca mai doarme si mirosurile de crustacee prajite in ulei inca nu s-au infiripat pe strazi sa-ti dea un branci sa te misti mai repede.

Plimbarea pe stradutele de pe randul doi completeaza imaginea oraselului si mai gasesti pe aici si casutele diverselor personalitati locale sau sezatoarea satului.

Stradutele sunt adapostite in interiorul cetatii ca legendele locului spun ca populatia miao, in lispa televizorului, mergea des la lupte.

Mi-au placut batranii locului, cu aerul unei Chine care va disparea odata cu ei.

Si din capitolul China Flavor as mentiona plasticul azi.

Au o “pasiune” din a impacheta toate celea in bucatele mici, mici. Gasesti sa cumperi pana si numai o felie de paine trasa in tipla (felia e fara coaja, sa fie clar!).

Ambalajele lichidelor sunt dublu groase fata de ale noastre.

Si daca tot suntem la categoria vanzare alimente, sa aruncam o privire si peste snacksurile de la supermarket sau ale vanzatorilor ambulanti.

Maine mai coboram 800km spre sud si bine facem ca aici e cam frigut.

Ziua 10 – Guilin, orasul poarta de intrare in alta zona magica a Chinei

La capatul unui drum de 7 ore cu trenul, ajungem in Guilin, un oras care am impresia ca s-a dezvoltat doar pentru ca aici se sfarseste calea ferata. Noi am ajuns aici ca punct intermediar pentru urmatoarea destinatie.

Insa chinezii au gasit si aici cate ceva de exploatat si amenajat.

Si uite asa o insulita a ajuns sa fie asemanata cu un elefant si in jurul ei sa fie amenajat un parc.

Din varful “elefantului” avem parte de un sneak-peek pentru traseul nostru de maine.

Doua pagode, al caror scop in China ar fi pur decorativ, care arata frumos atat ziua cat si noaptea incheie atractiile orasului.

China flavor – Social media

Uita de Facebook sau Insta cat esti aici daca planifici sa folosesti wifi-ul. Sau le poti folosi pe conexiune VPN pe care insa trebuie sa o rezolvi inainte sa ajungi in China.

Noi ne-am luat net inainte sa plecam de acasa, fie esim fie de la furnizorul nostru. Ambele au mers bine.

In rest din ce am spionat, chinezii stau mult cu nasul in telefon. Fetele shopping, baietii social media sau jocuri.

Maine ne dam cu barca 🙂

Ziua 11 – Navigand pe raul Li

Acum 300 mil de ani niste stanci s-au ridicat din apa, insa nu oricum, ci fiecare in stilul si in felul ei. Si cum niste stanci fara apa, nu sunt complete, raul Li si-a croit drum printre ele.

Si asa a aparut un peisaj inclus in World Heritage si pe care desigur chinezii stiu sa-l exploateze corespunzator.

Cred ca nu gresesc cand spun ca zilnic sute de vaporase pornesc de la Guilin catre Yangshuo tracand printre stanci unde poti sa-ti lasi imaginatia sa zburde, caci orice stanca poate reprezenta ceva.

Pe stanca asta ar trebui sa vezi 9 capete de cai negri. Daca vezi doar trei, esti la nivelul lui Bill Clinton, care a intrat in istoria moderna a Chinei si e mentionat sau imortalizat in locurile turistice. (Daca nu vezi niciunul intoarce telefonul).

Tot aici gasesti si stancile care apar pe bancnota de 20 de yuani, semn ca zona aceasta e parte din mandria nationala.

In oraselul Yangshuo (200’000 de locuitori) am avut parte de o minunata lectie de caligrafie 🙂 asa ca am pus mana pe pensula si am scris cate ceva.

Si cu ocazia asta am descoperit si cum se scrie Andrea in mandarina.

Yandshuo este un alt orasel care a inflorit datorita turismului si pe langa locatia pe care o are, inconjurat de stanci

Ofera si o experienta vibranta atat a unei zone turistice,

cat si a unei experiente de arome diverse. Condimentele fac parte din cultura culinara asa ca nu-i o surpriza totusi ca exista magazine dedicate condimentelor.

Maine biciclim 🙂

Ziua 12 – China idilica

Zona din jurul orasului Yangshuo a fost amenajata pentru a le oferi turistilor ocazia de a se bucura de un peisaj rural imbinat cu un picut de traditionalism.

Celebrele barci din bambus te plimba pe raul Yangshuo care a fost amenajat cu mici baraje pentru a facilita navigarea.

E bine sa nu mananci prea mult inainte ca nu urci doi pe barca daca acul sare de 160 kg pentru ambii pasageri. Sau te bucuri de propia barcuta.

Oricum ar fi plimabarea e tare placuta, mai ales daca ajungi inaintea hordelor de turisti.

Si dupa barcuta am sarit pe bicicleta si ne-am avantat in haosul traficului local, ocazie cu care am realizat ca regula principala care se aplica e “cel din spate sa ma fereasca”.

Ne-am adaptat rapid traficului asa ca a devenit usor sa fur poze din mers

Si sa ne oprim in orezaria amenajata pentru turisiti, cu un soi de orez hibrid care e foarte fotogenic.

Tai Chi-ul a intregit imaginea batranei Chine. Azi am fost senzatia din parcul central, un grup de albi incercand sa se sincronizeze intr-un “dans” care combina ying si yang-ul in fiecare miscare.

Sa fie clar, filmarea e facut la viteza reala nu cu slow motion.

Maine o luam spre copilul bogat al Chinei, Hong Kong; ultima noastra oprire. Insa voi aborda Hong Kongul separat. Asa ca maine avem concluzii si Tips & Tricks.

Concluzii

Atractia fata de albi

Ma asteptam sa se mai fi estompat tinand cont ca au destul de multi turisti din afara Asiei si ca noi am fost doar pe circuite turistice. Ei bine nu – de multe ori au venit localnicii si au vrut sa faca poze cu noi. Si pareau chiar incantati si mereu zambitori.

Mancarea

Ar fi multe de spus despre bucataria chinezeasca mai ales ca fiecare zona isi are specificul ei.

Ce e diferit de noi e varietatea de arome si legumele semi preparate. Noodles sunt la mare cautare si desigur se mananca tot cu betigase. Gasesti ce sa mananci idiferent daca esti carnivor convins sau vegetarian inrait. Ai grija doar la condimentele iuti 🙂

Arhitectura

Din pacate nu prea mai vezi case, exceptand oraselul Fenghuang. Buldozarul socialismului pare sa nu fi iertat nimic. Cu greu au mai gasit o casa traditionala pe care sa o arate ca model arhictural din parioada pre-socialista.

In rest blocuri mai mari sau mai mici care nu se armonizeaza nici cum in mediul inconjurator.

Dar cel mai surprinzator aspect au fost gratiile de la geamurile blocurilor. Si nu doar la etajele inferioare, ci de sus pana jos. Iar blocurile noi zici ca sunt model slimfit.

Supravegherea

La capitolul acesta China exceleaza.

Nu poti sa te deplasezi nicaieri fara un act de identitate. Nici in parcurile nationale sau in piata Tiananmen nu intri fara sa scanezi un document. In plus de asta sunt camere de luat vederi peste tot.

Si ca sa ai confirmarea ca esti supravegheat la sange, in aeroport doar iti scanezi fata si afli unde trebuie sa te imbarci.

In cautarea traditiei

Pare sa fie foarte la moda, mai ales pentru populatia feminina, sa se inbrace traditional si sa se pozeze in zone unde mai gasesc o urma a trecutului. Si le vezi fie diafane, fie in varianta Mulan.

China este o tara cu o cultura bogata si care are multe de oferit. Noi am vazut o bucatica asa ca vom reveni si poate vom avea mai mult timp sa aflam mai multe despre diversele lor minoritati.

Multumim mult de companie!

Tips & tricks

Pentru China am ales sa mergem cu o agentie mica (Go Nomad), intr-un grup mai restrans care s-a axat mai mult de outdoor decat pe orase.

Aplicatiile moderne de traducere (Apple translate sau Alipay – aplicatie foarte utila si pentru plati) te ajuta sa te descurci cu limba daca vrei sa vii pe cont propriu, insa atunci trebuie sa-ti aloci mai mult timp pentru toate formalitatile de securitate.

In zonele pe unde am circulat ne-an simtit in siguranta, asa ca pe partea de safety i-as da nota 8.

Si in zonele turistice asigura-te ca negociezi orice vrei sa cumperi. Pretul de pornire este foarte mult umflat.

Ageless Travelers