Islanda, iunie 2021

Islanda, o tarisoara careia ne-am propus sa ii dam o tura completa, plecand mi din Rejkiavjik pe coasta sudica si revenind pe cea nordica.

Ziua 1 – Golden Circle

Golden Circle este un circuit in jurul capitalei care include cateva din highlight-urile Islandei si care se face usor intr-o zi.
Incepem cu Thinglinvir – singur loc din lume unde te poti plimba printre cele doua falii – cea Nord Americana si cea Euroasiatica. Daca n-ai stii ca sunt faliile, ai cred ca e o simpla “rapa”, draguta ce-i drept. Insa asa chiar ne-am bucurat de o plimbare printre doua “lumi”.

Tot aici este si cascada Oxardarfoss, prima dintr-un sir lung de cascade presarate peste tot pe insula.

Celebrele Geysirs sunt la o aruncatura de bat, insa marle Geysir dormiteaza, asa ca a trebuie sa ne multumim cu unele mai mici si cu mirosul de sulf. Sincer, eu l-am adulmecat cu nesat, ca e un miros care-mi place 🙂

Spectacolul gheizerului cand erupe la inaltime de cativa metrii e intr-adevar spectaculos, dar trebuie sa fii pe faza ca altfel il ratezi.

Gullfoss – daca nu v-ati prins pana acum foss inseamna cascada, m-a impresionat tare mult – are din toate: debit, sunet, senzatii, spectacol. Este a doua cea mai mare cascada din Europa ca si debit (prima o vom vedea in zilele urmatoare). Debitul este impresionant, la fel si canionul pe care l-a sapat.

In Islanda e unul din putinele locuri unde poti face baie termala direct in rau. Am mers mai bine de o ora pana am ajuns la locul unde izvoreste raul direct din vulcan. Unde izvoreste apa are 90 de grade asa ca te poti imbaia ceva mai de vale, fiecare in functie de ce temperatura tolereaza. Experienta? Absolut minunata.

Prima poza e la baie si a doua dupa 😂

Revenim in Rejkiavjik pentru nani, chit ca e inca lumina. E tare ciudata senzatia de lumina continua.

Ziua 2 – pornim de-a lungul coastei sudice

Skogar este un raulet care acum 9000 de ani s-a pus pe sapat. Are acum un canion cu vreo 20 de cascade. Traseul de 6km dus-intors este pe platoul lui, asa ca vezi canionul in toata splendoarea lui.

Traseul incepe la cascada Skogar – eleganta si dansatoare, si continua apoi printr-un peisaj a carui singura vegetatie e iarba groasa, presarata ici-colo cu flori.
Ce-i spectaculos e ca drumul este doar pe deasupra canionului.

Continuam spre Fjadrargljufur, care a devenit super cunoscut dupa ce a filmat Justin Biber un videoclip aici. Este foarte impresionant si am avut noroc sa fim doar noi (bine, fie si din cauza vremii mai innorate probabil) si niste rate pe acolo, asa ca am savurat si zgomotele lui canionului.

Plaja Reynisdrangar e considerata cea mai frumoasa plaja non tropicala. Frumusetea e data de boloanele de bazalt negru, care azi luceau aparte din cauza ploii si de nisipul negru.

Teoretic trebuia sa fie si paffini, papagalii de mare pe acolo, dar ziua de yazi a fost una tare ciudata – ploaie si ceata – asa ca s-au cam ascuns.

Noi insa ne-am “bucurat” de atingerea Atlanticului. Aici oceanul este tare periculos, a tras in larg cativa turisti neatenti.

O experienta absolut unica a fost campul de lava. Campurile de lava sunt frecvente, cel putin pe coasta sudica si azi ne-au insotit de-al lungul drumurilor pe care le-am parcurs azi. Este spectaculos sa vezi cum iarba a cucerit lava incretita.

Si suntem cazati intr-o casuta pe care cade muntele. Este ciudat cum se indeplinesc dorintele, ca azi pe drum ma gandeam ce fain ar fi sa stam intr-unul din satucele de la baza muntelui 🙂

Ziua 3 – descoperim ghetarii

Azi am avut o zi cu experiente noi si cu locuri care ne-au lasat cu gura cascata.

Islanda are unii dintre cei mai mari ghetari si partea frumoasa este ca sunt foarte usor accesibili, ei practic “varsandu-se” in ocean. Asa ca am profitat de ocazie si ne-am catarat pe ghetar, luand un mic contact cu o masa imensa de gheata.

Ghetarul Vatnajokull s-a format un conul unui vulcan, si cum a crescut mai mare decat conul acum da pe afara. Inaltimea la care ajunge ghetarul cocotat pe vulcan e de 1700m, din care aprox 700m este inaltimea ghetarului. Se pare insa ca vulcanul pe care sta cocotat ghetarul mai are chef sa stranute din cand in cand si atunci arunca gheata pana in ocean, maturand totul in cale. Din fericire stranuta cam o data la 300 de ani.

Din pacate incalzirea globala afecteza si acest ghetar. E trist sa vezi cat a pierdut din masa in ultimii 20 de ani.

Pe ghetar am avut noroc de vreme buna, insa in drum spre canionul pe care-l aveam pe to do ne-a plouat destul de mult.
La canion – Mulaglujufur – ce sa vezi? ceata!!! Si, uraaa, bonus mazariche.
Dar nu ne opreste pe noi nimic din urcat. Asa ca ne-am pus glugile si am luat-o voiniceste la urcat.
Eram doar noi si inca un cuplu, mai tinerel si mai sprinten decat noi si care ne-a luat-o in fata.
La un moment dat ii vedem ca urca sper un varf care era complet in nor, la fel ca si canionul din care zaream pe ici pe colo cate ceva.
Si nici nu dispare bine cuplul nostru ca magarul in nori, ca-i si vedem reaparand si coborand foarte sprinteni. Ma asteptam sa vad si ursul dupa ei.
Ne-au zis ca e naspa ca nu se vede nimic mai sus si ca ei se intorc.
Ho s-a speriat cand a auzit si voia si el sa se intoarca, noroc insa ca eu am avut arma secreta la mine si am zis “ da mamita un bonbon la baiat?” si am scos punga de m&m care trebuia savurata atunci pe loc.
Astia in Islanda au o vorba – daca nu-ti place vremea asteapta 5 minute. Si cam asa a si fost, dupa ce au trecut cele 5 min islandeze si punga de m&m a inceput sa se limpezeasca cerul si ceata sa se destrame si am putut zari varful.
Asa l-am convins pe Ho sa mergem pana in varful canionului – sau mai exact pana unde se termina traseul.
Cel mai frumos canion pe care l-am vazut vreodata ni s-a intins la picioare. Linistea canionului este tulburata doar de zgomotul cascadei si tipetele pescarusilor.

Am estimat, cu altimetrul, adancimea canionul ca fiind de aprox 350m.

Urmatoarea oprire a fost la laguna, artificiala ce-i drept, care s-a format la principala “scurgere” a ghetarului.
Laguna este plina de iceberguri, rate si foci. Le-am vazut pe toate, ce-i drept insa din foci am zarit doar capusor si boticul.

Icebergurile se varsa in mare si valurile marii le sparg in bucati pe care le arunca pe plaja. Datorita lor plaja si-a capatat numele de Dimond Beach.

In seara asta inoptam la o ferma si in sfarsit am vazut de aproape oitele lor si mielutii. Cam fiecare oita are 2-3 mielusi si-i vezi peste tot de-a lung drumului

Ce-i mai diferit la ei este ca nu mulg oile , ca altfel nu mai ai cu ce sa alapteze. Cresc oile doar pt carne si lana.

Si ca sa incheiem ziua – ne-am delectat cu cod cu legume gatit de gazda noastra si cu o bere locala. Mancarea fffff delicioasa.

Ziua 4 – Ziua cascadelor

O zi cu din toate as descrie ziua asta, si daca ar fi sa-i dau un nume ar trebui sa aleg intre ziua cascadelor sau ziua peisajelor.
Asa ca ia loc, pune-ti centura si sa pornim 🙂

De dimineata cand am tras draperia (fara de care nu se poate dormi si din fericire am avuy draperii negre) am zis : azi o sa fie soare asa ca imi iau pantonii scurti.

Chiar de la inceputul zilei am avut parte de o intalnire neasteptata. E prima data cand am vazut turma de reni in libertate. Nu le-a placut de noi 🙂

Drumul ne-a purtat mai intai de-a lungul fiordurilor, care erau marginite fie de munti cu zapada si cascade, fie de munti din nisip si pietre.

Am luat-o spre nord pe scurtatura, prin munti, drum care ne-a urcat pe varful fiordului care era complet in ceata. N-am vazut mai nimic din el 😂 doar partea de inceput, de unde e poza de mai sus: un fiord brazdat de cascade.

Din momentul in care am inceput traversarea, zapada a devenit o constanta cu singura exeptie in zona martiana – dupa cum am botezat-o noi.

Aici am tinut telefonul cu ambele maini, pentru ca de aici incepand am alfat ce inseamna vantul islandez si de ce ne zic astia sa tinem bine de usa de la masina cand o deschidem, ca altfel riscam sa ramanem fara ea. Au chiar si abtibilde pe usa cu asta.

Cat timp am fost in zona martiana n-am vazut fir de vegetatie, doar apa care parca nu era la locul ei in acel peisaj.

Peisajul in Islanda se schimba rapid, si nu prea apuci sa te plictisesti de el. Asa ca la scurt timp am dat de cu totul altceva

In sec VI cand au ajuns primii vikingi, insula era acoperita de padure. Dar omul hotarat s-a pus pe taiat si a cam ras tot. De curand s-a inceput procesul de impadurire cu mesteceni, pini si un arbore adus din Alaska. Mesteacanul am inteles ca era traditional aici, dar creste prea greu. Mesteacanul asta are in comun cu al nostru doar tulpina invelita in scoarta alb- roscata. In rest arata ca o tufa cand e mic si-s pastreaza forma si cand creste.
Acum vezi multe paduri plantate care par tinere, dar probabil ca-s mai batrane decat pare ca aici le ia mai mult copacilor sa creasca.

Cam asa arata mesteacanul salbatic.

Unul dintre motivele pentru care am venit in nordul insulei e sa vedem cea mai mare cascada ca si debit dinEuropa – Dettifoss.
Dupa ultimele descoperiri se pare ca , cascada s-a format in urma eruptiei vulcanului de care v-am zis ieri ca e acoperit de ghetar. Eruptia a reusit nu doar sa sparga gheata ci si sa creeze un asemenea suvoi de a ras totul in cale si a format acum 9000 de ani aceasta cascada.
Inca se mai cerceteaza daca chiar asa a fost 😂

Pana la cascada drumul trece printr-un camp de pietre, pe care cand le-am vazut m-a busit rasul si am zis ca arata mult mai bine decat cele de la Histria

Din pacate am constat acum ca n-am si pornit filmarea atunci cand am zis ca fac video 😕

Dettifoss este intr-adevar impresionanta, si am avut si “norocul” sa bata vantul bine asa ca ne-am si improspatat cu apa cascadei. Cascada pleaca din ghetar si colecteaza ceva rauri pe drum. Cred ca la debit maxim devine usor scary.

Acelasi rau, un pic mai in amonte mai formeaza o cascada – Sellfoss, care insa a avut spatiu sa se deschida si sa cada pe spatiu mai elegant.

De cand am plecat de acasa am vazut ca insula ar fi “plina” de pafini, papagalii de mare. Asa ca am plecat sa-i cautam si in zonele lor de cuibarit. Dar nu i-am gasit 😂, inca ii mai cautam.
Insa drumul ne-am adus in pitorescul orasel Husavik unde ….. a iesit soarele din nori!!!!

Am fost pentru 10 minte slabatica de-a dreptul si am stat in tricou.
Daca te intrebi – n-am vazut nici un peste in apa. I-am cautat, fiind invatata din zonele mai calde ca in porturi sunt pesti.

Godafoss a fost ultima cascada la care ne-am oprit azi. Inca o cascada cu debit impresionant.

Azi dormim pe malul unui fiord aproape de capitala nordica a Islandei, Akureyri. Oras la baza fiordului si pe malul oceanului, cu semafoare faine 😁

Si cam asa e vremea la ora 23:00 cu soarele vazut de pe terasa infofolita bine in paturi

Pe tot drumul, unde era un munte era si cel putin o cascada, exceptand zona martiana. Asa ca am cautat sa vad cate cascade sunt in Islanda.
10000+ 😂
Ce ne-a placut a fost ca la poalele unui munte cu cascada lui, omul si-a facut casuta.
Redeam cu Ho, ca astia nu-si fac casa daca n-au si cascada lor.
Cred ca pana acum am vazut minim 100 de cascade, si deja cand le vedem stambam din nas “ailalta era mai faina”.
Gata pt azi, am scris mult si sper ca am fost coerenta. Maine, “vanatoare” de balene.

Ziua 5 – si am vazut bale e

Primul lucru planificat a fost “vanatoarea” de balene.
Cand am ajuns la agentia de unde ne-am cumparat biletele, norocoasa cum sunt eu, ce sa vezi?
La excursia cu corabiuta pe care ne-am luat-o nu erau destui clineti, asa ca ne-au facut upgrade la barca rapida, la care turul dura si mai putin, ceea ce a fost super, ca eram cam stransi cu timpul.

Am vazut ca ne dadeau sa ne imbracam in salopete, si m-am gandit ca o fi ceva subtire de vant, dar ce sa vezi – era salopeta captusita bine. Am vrut sa nu-mi mai iau si polarul, ca de dimineata era soare si cald, mai de stat in tricou.
Dar am zis ca totusi suntem in nord, si bine am facut.

Si am incalecat la propriu in barca care ne-a purtat la vanatoarea de balene.

Chiar de cum am plecat am dat de o balena cu cocoasa, apoi de o foca curioasa care si- a scoa mustatile din apa sa se uite la noi (am poze cu ea doar pe aparatul foto) si sute de pasari atat la farul de la intrarea in fiord cat si pe stancile fiordului. Si spre bucuria mea am vazut si pafinii zburand in jurul barcii.

Fiordul arata minunat si de pe mare, mai ales ca am avut parte si de cascade si de soare🦾🦾🦾

Insa am inteles perfect cat de minunata e acea salopeta pe mare – fara ea eram kaput. Si asa mi-au inghetat picioarele in papucii de trekking.

Urmatoarea destinatie a fost lacul Mytvan cu ale lui atractii. Lacul este mult promovat ca fiind paradis pt pasari.
Din pacate vantul a fost companionul nostru asa ca nu prea am avut rabdare sa caut pasarile.
Insa, de cat am venit am fost uimiti de diversitatea pasarilor pe care le intalnesti peste tot pe insula – de la rate si gaste salbatice, la lebede si diverse pasari de balta cu picioare si cioc lung, precum si pasari de “uscat” pe care trebuie sa ai grija sa nu le calci cu masina.

Prima oprire la lac a fost la Skutu nu mai stiu cum (deja sunt prea multe consoane ca sa le mai citesc).
Locul este deosebit datorita pseudo-vulcanilor si a pasarilor.
Pseudo-vulcanii s-au format prin interactiunea apei cu lava. Apa ramane prinsa sub lava topita, se evapora si explodeaza, formand astfel pseudo-vulcanii.

Dimmburgir – campul de lava. Deja vazusem si alte campuri de lava si am zis hai sa mergem totusi ca suntem in zona. Deja noi aia plictisiti si care le-am vazut pe toate!
Bine-nteles ca am fost complet surprinsi si recomand pe lista de to see.
Campul s-a format acum 2300 de ani din lava unui vulcan care s-a scurs 63 km. Ce mi-a placut este cum natura si-a gasit drum sa creasca in solul creat de lava.

Ultima oprire a fost la Hverir, zona geotermala activa, cu temperaturi ridicate si miros ffff puternic de sulf. O delectare!
Deosebit este coloritul zonei realizat de ceea ce au adus vulcanasii din adancuri

Si cum azi ba ploua ba iese soarele, ce putea rezulta?

Azi dormim intr-un satuc cu vreo 1000 max de locuitori.
La 11 noapte un tanar se antrena pe terenul de fotbal si un nene tundea iarba 😂

Ziua 6 – Ziua peninsulei de Vest , Snaefellsnes

Este prima zona la care am hotarat sa includem si orasele, recomandate ca fiind pitoresti, asa ca ma inceput cu Stikkysholmur.
Orasel pe malul oceanului, care e de fapt chiar un portulet. Oraselul incearca sa se deschida si el spre turism, insa se pare ca inca nu sunt destui turisti ca sa anime lucrurile, asa ca am gasit in orasel super linistit, in care nu se intampla nimic 😁

Helgafell, Muntele Sfant, este primul lacas mentionat in Book of Settelment, cartea islandezilor care prezinta istoria lor.
Thorofulr i-a dat muntele lui fi-su Thorstein care s-a stabilit aici.
Helgafel este de fapt un “munte” de 73m care era considerat sacru in timpurile pagane si se credea ca cei care mor merg in munte.
Acum se considera ca indeplineste dorinte daca:

urci fara sa te uiti inapoi
nu vorbesti
iti pui dorintele cand ajungi la ruinele capelei stand cu fata spre vest
dorintele sunt bine intentionate si puse cu inima pura
Si desigur nu trebuie sa spui nimanui ce dorinte ti-ai pus

Dupa ce am rezolvat si partea cu castigatul la loto … o la naiba acum nu mi se mai indeplineste dorinta ca am spus-o 😂
am luat-o vioi sa vedem celebrul munte Kirkjufell.
In drum ne-am oprit intr-in alt orasel si am savurat un … hot dog. Islandezii sunt mari fani al lui asa ca nu am putut sa-l ratam

Kirkjufell este emblematic pentru Islanda si a aparut in ceva filme.
Sincer eu am fost dezamagita – e de fapt un tugui de o parte a strazii si de alta este o cascada care, din unghiul corect, facr tuguiul sa para mai atragator.
Arata bine poza n-am ce zice, insa tot mi se pare ca e supra evaluat.

Am plecat dezamagita de aici si mai ca n-am mai vrut sa opresc la urmatoarea atractie, dar bine am facut ca am lasat mofturile pentru ca am ajuns la Rauðfeldsgjá Gorge
Cheie in care atingi ambii pereti de-odata.

Chiele sunt asociate cu Bardur Snaefellnas, jumatate om – jumatate trol care traia aici cu ale lui fete frumoase si voluptoase (aici am citat 😁) si cu doi nepoti, unul fiind Rauðfeldur. Acesta intr-o zi se juca cu fetele lui Baldur si din gresala a impins-o pe una care a alunecat pana in Groenlanda, insa n-a patit nimic.
Baldur insa s-a suparat si l-a impins pe Rauðfeldur in canion. End 🙂

Arnarstapi, satucul din apropiere, candva a fost un orasel care o ducea bine datorita comertului. Insa tinerii au inceput sa-i plece , asa ca acum a ramas doar un satuc care atrage turistii prin pitorescul zonei, in zona fiind cascade si camp de lava – nu te-ai fi asteptat 😂
Faleza este frumos amenajata si plina de pescarusi.

Si dansul este Baldur

Ytri Tunga beach e renumita ca e loc de relaxare pentru foci.
Si am avut noroc.
Nu stiu cat se vad in poza ca erau ceva mai departe.
Era atata pace in zona ca am stat mai bine de o ora si doar ne-am uitat noi la foci si ele la noi

Azi vremea a fost de partea noastra, cu soare bland. Nu chiar de tricou, totusi.
Si am revenit in Reykjavík.

Ziua 7 – Reykjavík si Blue Lagoon

Ultima zi am dedicat-o Reykiavikului.
Initial nu am prea vrut sa ajungem, decat asa in fuga, sa vedem capitala, ca am citit ca nu prea ai ce vedea.
Insa azi am avut impresia ca este un oras nedreptatit.
Intr-adevar este mic comparativ cu capitalele europene, insa este tare cochetel. Stadute unde se amsesteca vechiul cu noul, si carora primaria le-a adaugat culoare.

Street Art-ul il intalnesti peste tot si este bine realizat.

Ca orice oras care “se respecta”, catedrala domina orasul.
Insa este o catedrala simpla, fara zorzoane si fara acea rogiditate pe care o gasesti in rest.

Am vrut azi sa mai mergem sa vedem inca un canion, insa a fost o zi noroasa si incarcata, asa ca pe la jumatea drumului am facut stanga-mprejur si am luat-o spre Blue Lagoon.
Balta a fost creata artificial intr-un camp de lava langa centrala geo-termala.
Apa este apa de mare care se incalzeste la aprox 2000 m in subteran si cand iese la suprafata vine incarcata cu silicati care ar fi foarte buni pt piele.
Temperatura medie este de 38 grade si din cand in cand pompeaza apa de 39 grade.
Zic ca apa din piscine se schimba complet la fiecare 40 de ore.
3 ore ne-am relaxat, ne-am rasfatat tenul cu masca speciala a lor, care e inclusa in pret. In plus, poti opta si pentru alte masti.
Am vrut sa mai imi pun si o masca care e super hidratanta si m-am dus sa mi-o cumpar. Dar ce sa vezi – cand sa platesc li s-a stricat masina de incasat asa ca mi-au oferit-o gratis 😂. Cand e sa ai noroc, ai noroc.

Pe seatra, cand s-a facut mai rece afara, era chiar misto in balta pentru ca din cauza aburilor nu mai vedeai capatul baltii.
A – si am nimerit tare bine, ca nu era mai deloc aglomerat.

Si am ajuns la momentul concluzilor: ce ne-am placut si raspundem la intrebarea “Ne-am muta aici?”

Concluzii

Si am ajuns si la concluzii 🙂
Ce ne-a placut, ce am invatat despre islandezi.
Cred ca din cauza duritatii vremii, islandezii au invatat sa aprecieze si sa respect mult mai mult ceea ce le ofera natura. Si-au facut prieten vulcanul si ceea ce le ofera el.
Incalzirea locuintelor se face cu apa geo-termala pe care si-o trag direct de sursa fierbinte, fara sa mai fie nevoie sa o incalzeasca, de-aia la ei in case e permanent cald si nu vezi case izolate ca la noi sau cu geamuri termopane.

Casele lor sunt la nivelul solului, cu un singur nivel, imbracate in tabla (probabil e mai fiabila) si sub tabla au izolatie inainte de a avea un panou de lemn.
In ciuda vremii au geamuri mai, insa nu prea au balcoane 😁

Oamenii sunt tare zambitori si dornici sa te ajute.
Majoritatea stiu engleza, care am inteles ca e conditie ca sa temini liceul.

Ca si mancare – oile si pestele sunt surse principale.
Campuri pline de oi – suna fain – cam peste tot pe unde am mers. La ferma unde am stat au 700 de oi si 1400 de miei. Cred ca fac insamantare artificiala ca berbeci nu prea am vazut si fiecare oaie are 2-3 mei.
Insa ne-au zis cei de la ferma, ca peste iarna raman tot doar cu 700 de capete 😦
Lana e resursa de baza si tund oile de doua ori pe an, in martie si in noiembrie.
Iarna oitele nu ies deloc afara din ocol.

Daca vrei carne bio, asta e locul.

Te-ai astepta sa fie carnea ceva mai ieftina – dar nu e. Kilul de somon proaspat e undeva la 100 lei.

Ca idee, salariul mediu in Islanda e 2800 euro. Nu-i rau as zice, dar si alimentele costa pe masura.

Au gasit o solutie si pt legume – cu ajutorul energiei foarte ieftine, si-au construit sere unde isi cultiva propriile legume. Asa ca au rezolvat si problema asta. Cat de curate / bio sunt legumele, asta n-as putea sa zic. Serele pe care le-am vazut erau super luminate la 10pm, asa ca ma gandesc ca forteaza cresterea lor.

Mi-au lasat impresia ca sunt independeti ca si manacare si din ce ziceau doar de curand au inceput sa mai manance si porcarii, odata cu deschiderea catre turism.
In rest au de toate – lactate si un iaurt, skyr, pe care il lauda foarte mult. Ce sa zic? Iaurt, nu m-a impresionat cu nimic.
Au productie in schimb pe alte produse , inclusiv dulciuri.

Ce ne-a surprins e numarul mare de cai pe care l-am vazut.
Se pare ca rasa lor de cai e una faimoasa si ar exporta cai. Au un trap al lor specific cu care defileaza la competitii.
Insa ii si mananca 😕

Vorba lui Horia, astia mananca orice.
Cand am vorbit cu ei de cate pasari am vazut, inclusiv lebede, tanti cu care am vorbit, ne-am spus cumva trista ca se inmultesc mult pentru ca n-au voie sa le vaneze. Daca vor, doar gaste.
Am inteles ca sunt restaurante unde poti manca pafini si balena.
Populati de foci a scazut in medie cu 80% din cauza ca au fost vanate sau se sufoca in plasele pescarilor.

Si sa ramanem la fauna – v-am povestit deja cat de variate sunt pasarile pe care le-am vazut. Aici varianta locala de porunbel, e rata 🙂

Ne asteptam sa nu prea vedem multe flori, mai ales cand am vazut ce firava pare vegetatia. Insa natura isi gaseste mereu drum si se adapteaza.

Traseele la obiectivele turistice sunt tare bine amenajate – cu alei largi si toalete.
Inca, si tind sa zic inca, nu se percepe nici o taxa ca sa vizitezi multe dintre minunile in care ei au investit sa le faca accesibile.
Au taxa la unele parcari si ca idee, parcarea costa 700 de coroane, undeva la 7euro. Doar parcarea.
Daca incep sa puna taxe si la obiective o sa fie si mai costisitoare destinatia.
Am vrut sa vizitam o pestera – costul de vizitare 50 eur.
La Blue Lagoon – 47 eur.
Asta asa ca idee, la ce ar putea insemna daca incep sa puna taxa la vizitarea obiectivelor.
Sper sa nu o faca.

Am parcurs 2400 km, am dat un tur de tara.
Ring road-ul lor este de o banda pe sens, insa e putin circulat. As zice ca acum jumatate din traficul pe care l-am vazut era de la turisti. Am mers si cate 20km fara sa ne intalnim cu nimeni

Mai populata e coasta sudica, cred ca din cauza ca e mai activa geo-termal, si de aceea multi ignora coasta nordica.
Aici e zona de pescuit, si am impresia ca si oceanul e mai calm la nord – aici sunt si balenele.

Aici am baute cea mai buna apa de izvor de pana acum. Apa pura, din ghetar.

Si acum, ne-am muta sau nu in Islanda?
Amandoi am raspuns nu, insa din motive diferite

Horia din cazau zilelor fara lumina. Se pare ca e ziua 4-5 ore iar in unele zile soarele il vezi doar 5 min
eu din cauza vantului. M-as impaca cu ploaia, care acum a fost decenta si ne-a plouat mai tare doar cand eram in masina, m-as impaca si cu intunericul, insa vantul m-a zapacit.

Asa ca poate mai revenim iarna da vedem aurora boreala, insa nu ca sa ramanem.

Tips and tricks

Masina se inchiriaza usor, chiar de la aeroport. Noi am stat pe durmurile asfaltate, asa ca am primit un Sandero. Au multe drumuri “gravel”, gen forestiere la noi. Pentru cele care merg spre interiorul insulei e recomandat 4×4.
Ca si buget, cazare – 7 nopti, masina – 7 zile si mancare, aprox 2000 eur, in 2021, dupa pandemie cand inca se calatorea putin.
Vremea e mai stabila vara, insa oricum jacheta de ploaie e un “must”.
Siguranta – 10 din 10. Singurul pericol sunt turistii.

Ageless Travelers