Ageless Travelers

Un tur al Analuziei, plecand de la Madrid, si in 10 zilele vizitam orasele sudice, Sevilia, Cadiz, britanicul Gibraltar, Malaga, Granada, Cordoba, Toledo, pentru a reveni apoi la Madrid.

1. Ziua 1 – enchanted by Madrid
2. Ziua 2 – Ziua artei
3. Ziua 3 – ziua pietelor si a bisericilor
4. Ziua 4 – Segovia si El Escorial
5. Ziua 5 – Sevillia
6. Ziua 6 – Sevillia si a ei Plaza España
7. Ziua 7 – Gibraltar si Malaga
   1. Malaga
8. Ziua 8 – Alhambra, o calatorie inapoi in timp, si Granada
9. Ziua 10 – Cordoba si Toledo
10. Concluzii – ne-am muta sau nu in Spania?
11. Tips and tricks

Ziua 1 – enchanted by Madrid

Incepem povestea noastra spaniola in Madrid.
Am auzit de Madrid ca este frumos, insa nu ma asteptam sa fie chiar asa de frumos. Pana acum orasul meu de suflet era Viena, insa s-ar parea ca ma mut pe Madrid.
In ciuda istorie zbuciumate a Spaniei, multiplii regi au dezvoltat orasul daruindu-i cladiri minunate, palate pe unde nu te astepti, iar partea culturala este in parte din elita lumii.

Madridul e adevenit capitala Spaniei la 1572 cand Filip al II-lea s-a saturat sa stea la Toledo si a zis ca vrea oras in varf de deal, asa ca a ales Madridul care era in buricul tarii si a devenit cea mai inalta capitala a Europei.
Si s-a pus pe construit, avand avant masiv dat de aurul incas, care a pompat la greu in dezvoltarea orasului pe toate dimensiunile si in toate directiile.

Si desigur ca regii si-au facut si lor o casuta cu doar 3000 de camere. Ma gandeam cum facea oare cand nu-si gasea nevasta? Sau poate tocmai asta era ideea – asa avea ocazia sa se vada cu ea doar de sarbatori.
Palatul regal e intr-adevar un must see in Madrid mai ales pentru ca s-a pastrat foarte bine interiorul. Acum se mai foloseste doar la ocazii speciale, pentru ca odata cu venirea lui Franco palatul a devenit muzeu. Si cu toate ca au rege din nou, platul a ramas muzeu.

Cel mai mult mi-a placut sa ne pierdem pe stradute. Am luat-o aiurea prin oras, mergand in ce directii ne atragea orasul. Nu cred ca am mai vazut pana acum un oras cu atatea restaurante. Sunt peste tot si arata tare dragut (noi stam la vreo ora de mers pe jos de centru si si aici e plin de tapas).

Cat despre mancare – ne-am delectat azi cu pallea. Am inghitit mai cu noduri fructele de mare, insa orezul foarte.

Ei au o “cultura” a mancarii. Poate mai mult a acestor tapas, pe care le gasesti peste tot. Si desigur jamoneria.

Cand vine noapte orasul se trezeste. Era ceva aglomerat si peste zi, doar noapte se umplu toate terasele. Orasul practic devine ca un musuroi imens cand toate furnicile “pleaca la cautat de mancare”.
Am prins si luminile de Craciun, care anima si mai mult orasul.

Ziua 2 – Ziua artei

Prado, unul dintre cele mai frumoase muzee.
Dar cum a ajuns la statutul asta?. Un picut de istorie.
Spania a avut trei dinastii mari de regi – cei locali si apoi Hazburgii care au fost pusi pe cuceriri si impunerea crestinismului (inainte de regi in zona au fost fenicienii, romanii, vizigotii si maurii – dar despre asta povestim alta data). Primii regi crestini care s-au impus si au creat Spania de azi (plus ceva teritorii care s-au pierdut intre timp) au fost Isabela catolica cu al ei sot Frenando, care au avut nevoie de suportul bisercii pentru a-si extinde teritoriile si de a descoperi Americile. Dar desigur au trebuit sa-si plateasca datoriile asa ca ei sunt “parintii” inchizitiei, a perioadei in care a inceput vanatoarea de musulmani, evrei in mod special si crestinarea ameri-indienilor. Cum ei n-au avut copii, rege a devenit nepotul lui Fernando, Carol I din clanul Habsburgilor. Si asa a inceput perioada regilor habsburgilor, in care timp de 200 de ani Spania a prosperat cu ajutorul aurului incas si asta a fost si perioada in care au prosperat si artistii. Dupa o serie de Caroli, a urmat Filip al-II-lea care era dus cu capul pe calea fervorii crestine. Asa ca e decimat ce a mai gasit din mauri si evrei, dar a contiunat sa sustina artele. La fel si Filipii care i-au urmat
Dupa Carol II, Habsburgii s-au trezit fara mostenitori si uite asa pe tronul Spaniei au ajuns Bourbonii.
Filip V s-a trezit rege al Spaniei si ajuns aici a intrebat “unde e Louvrul vostru?”. Exagerez un picut desigur. Ideea e ca dupa el a urmat Carol III, mare iubitor de arta si el este cel care a pus bazele perioadei de dezvoltare culturala a Spaniei, incepand cu construirea muzeului Prado, pe care l-a construit din banii proprii. Si uite asa Spania a trecut din epoca razboi de cucerire la cea culturala si a stiintelor.
Apropo asta se intampla pe la 1760 cand noi inca mai plateam tribut turcilor.
Si uite asa a luat nastere Prado. Construit de la inceput ca si muzeu, la care insa multimea avea acces doar odata pe luna. Insa odata cu aparitia muzeului a aparut si observatorul astronomic, gradina botanica, academia de stiinte.

Si operele de arta s-au tot adunat si nu doar de la spanioli. Inca de pe vremea habsburgilor Vlasquez a fost trimis de rege in Italia, si Olanda ca sa achizitioneze opere de arta, Goya era artistul casei, asa ca de-a lungul anilot regi Spaniei au tot adunat opere de arta care au fost adunate din toate palatele la Prado. Si dintr-o data operele nu au mai incaput in muzeu.

Intre cele peste 8000 de picturi, sclupturile sunt cam uitate si ar fi pacat sa nu mentionez ca au sclupturi vechi de 2000 de ani. Insa este una care m-a inpresionat in mod deosebit – cea a lui Torregiani.

Trebuie sa mentionez ca am facut fata muzeului doar cu o pauza de cafea si de o praji, ca mi se cam arsesera niste circuite de la atata informatie.

Asa ca dupa muzeu am intrat in faimosul parc Retiro, creat tot de regi sa aiba pe unde sa se dea cu calutul si barcuta. Tare frumusel cu toate ca e iarna … a se citi 12 grade 😂

Celebra poarta Carol III sta de veghe si ne aminteste de vremuri cand ne era nevoie de semafoare.

Gara Atoch e pe lista de to see, asa ca am dat o fuga sa vedem si noi cum poate sa arate o gara.

Ne-am inchiat ziua prin viermuiala din centru. Si nu exagerez cand zic viermuiala. Radeam cu Ho ca pe stadion n-au voie oamenii dar prin centru da.

Si cum ma stiti n-am resiztat sa nu incerc si un dulce mic. Si astia nu se incurca cu zaharul. Pana si pe mine m-au dat gata.

Maine ultima zi in Madrid si mai avem cate ceva de vazut. Asa ca ne odihnim piciorisele pt urmatorii 25000 de pasi de maine 💪

Ziua 3 – ziua pietelor si a bisericilor

Si din prima categorie au o gramada de piete. Cumva au construit orasul cu multe deschideri intre stradute si fiecare spatiu mai larg a devenit o piata cu carciumile ei.
Dar sa o luam cu inceputul. Madridul se lauda cu al sau churros – care a partuns si pe la noi. Aluatul ala prajit pe care-l bagi in ciocolata lichida sau gem.
Aici se lauda cu o chiocolateria de sec XVIII care serveste churros cu ciocolata. Cand am trecut ziua era o coadaaaa…. Asa ca azi la ora 10 ne-am infiintat la chocolaterie ca doar nu era sa plecam din Madrid fara sa incercam marfa laudata.

Ciocolata a fost buna 🙂
Bestial era un chelnar care-ti lua ceasca din mana cand i se parea ca ai terminat, stergeam masa cu tine acolo … erai la foc automat. Si ce sa zic …. la ce coada era si la cati asteptau dupa tine sa se aseze la masa … era un impuls “baga-n tine si dispari” 🙂
Dar era pacat sa nu bifam si asta.
Cu burta plina am fost pregatiti sa luam pietele madriliene la bifat.

Piata Puetra del Sol – mi s-a parut cam naspa. Hai ca incep bine turul pietelor 🙂
E considerata punctul 0 al orasului dar nu mi-a placut deloc. Aici gasesti si simbolul Madridului – ursul cu stawberry tree care se pare ca dateaza din Middle Age.

Am realizat ca asta e singura poza pe care o am de aici.
Clar nu mi-a placut 😂

O alta piata faimoasa a lor este Plaza Mayor.
Costruita in sec XVII era piata comerciala, cladirile din jur fiind ale diverselor bresle.
E draguta piata fiind complet inchisa, dreptunghiulara. Se intra in ea prin multiple arcade.

Insa probabil din caua structurii ei si a balcoanelor s-a dovedid o zona f buna pt “spectacole”, asa ca a devenit locul favorit pt executii.
Ma gandeam cat de mult am evlouat considerand ca stramosii nostri aveau ca distractie prajirile.

Piata de Oriente – gradina alfat chiar langa palatul regal are ca element principal statuule. As putea spune ca sunt cateva 🙂

La doi pasi de palat gasim Plaza de Espana – o combinatie de nou si vechi.
E renumita pt statuia lui Cervantes si de faptul ca e flancata de doi zgarie nori.
Ce mi-a placut e ca totusi cei doi mamuti se incadreaza in peisaj.

De aici incepe Grand Via – stada lor principala de cumparaturi. La magazine mai slabut , dar cladirile tare frumoase.

In parcul Oreste un templu egiptean, Dambo primit cadou de la egipteni pentru ca i-au ajuta sa-si conserve templele locale afectate de construirea barajului Aswan. Asa ca au adus templu la Madrid pe bucati si au facut apoi lego si cam asta e iesit.

Si daca tot am plecat da vedem si alte parti de ora am dat o fuga si pana la podul Segovia construit de 1564 si care este si azi functional.
La noi Bucurestiul sarbatorea 100 de ani de atestare documentara :))))

Si acum bisericile 🙂
Pe la 1500 se inaugura biserica Jeronimos – din pacate n-am gasit-o deschisa, dar arata cumva.

In schimb marea lor caterdrala era deschisa.
Nu prea am vrut sa intram dupa descrierea pe care am gasit-o in ghid… Construita secolul trecut dupa planurile din sec XIX, catedrala este plasata langa Palatul Regal si a fost construita sa cadreze cu zona. Problema ei este interiorul …

Cand am intrat am zis – hai ca nu-i asa de rau …

apoi m-am uitat in sus

Dap – cam cum ziceau in ghid … si la restul picturilor au avut culori aprinse 🙂

Am lasat la sfarsit catedrala Sfantului Francis – San Francisco.
Sincer , m-a impresionat.
Catedrala are al 4-lea dom ca si marime din europa dupa San Pietro, Pantho si domul din Florenta.
Interiorul este insa absolut impresionant fiind pictat de Goya, Valasquez (nu Diego alti doi dar care s-au priceput).
Statuile armonizeaza foarte bine picturile creend un ansamblu in care simti ca ai vrea sa te scufunzi.
Partea frumoasa este lipsa coloanelor, catedrala fiind o singura incapere calda, care cu toata abundenta picturilor nu te sufoca.

Catedrala asta chiar mi-a mers la suflet. Am si prins-o libera si ca nicaieri pana acum nu era nimeni care sa te suprevegheze ce faci.

Si am putut si poza o opera a lui Zurbaran, pictorul de care spuneam ca l-am descoperit la Prado.

Si la final de zi am dat o figa sa vedem macar de pe afara arena de coride..

La pranz ne-am delectat cu cea mai buna friptura de vita pe care am mancat-o pana acum.
Am nimerit o carciuma locala de ne-a intrebat chelnerul cum de am ajuns la ei 🙂

Si gata cu Madridul 🙂
Insa nu si cu spaniola.
Pe aici mai greu cu engleza asa ca ma bucur ca am mai invatat cate ceva din limba asta atat de melodioasa.
Maine – un pic prin jurul Madridului, apoi spre sud 🙂

Ziua 4 – Segovia si El Escorial

Segovia, un oras pe care l-am nedreptatit cand i-am alocat doar doua ore in programul nostru.
E drept ca e in directia opusa Andaluziei, unde dormim in seara asta.
Si parca ca sa ne “pedepseasca” pentru ca ne-am gandit ca 2h ne sunt de ajuns, oraselul ne intampina in stil mare.

Este o minunatie! Te face sa te simti mic si in acelasi timp oarecum nostalgic dupa perioada apusa. La umbra marelui apeduct as fi stat sa savurez una cerveza.

Alfonzo VIII s-a indragostit si el de zona, si in sec al XIII si-a mutat resedinta aici. Desigur ca-i trebuia o casuta unde sa stea, asa ca pe o stanca pe care era deja o cetatuie a luat nastere Alcazarul. Dupa el si alti regi au locuit aici, si i-au adus completari, ajungand la forma finala in 1880 cand a fost renovat ultima oara. Unii il aseamana cu un castel Disney, insa farmecul castelului e completat de pozitionarea sa pe varful stancii cu deschidere la valea din jur. N-am avut timp sa intram.

De aici se vede frumos manastirea Santa Maria del Parral, construita in sec XV, ca de tb sa se mai roage si ei undeva.

Si desigur ca unde sunt regi, sunt si catedrale imense. Ma intreb oare ce ar avea Freud de spus legat de nevoia astora de marime 🙂
Asa ca la 1525 este terminata catedrala, care desigur e mare, grandioasa, cu altar facut de Andrea Sabatini si propria pinacoteca. Se puteau urca 190 de trepte pana in varf in turnul catedralei la anumite ore si sa vezi toata zona … dar no, am zis ca 2h ne ajung 🙃

Oraselul in sine este o incantare, o placere sa te pierzi pe ale lui stradute, unde dai de casute specifice – Casa de los Picos cu fatada “tuguiata” si casute cu motive decorative.

Piete cochete cum e Plaza Mayor (din pacate noi am prins un soi de talcioc in ea) sau Plaza San Martin, care include si inchisoarea regala care acum a devenit biblioteca. Oare de la gratii s-au gandit s-ar preta inchisoarea sa devina biblioteca acum?

Si desigur o gramada de biserici cu arhitectura romanica construite prin secolele 12-13. Ma gandesc ce nivel de trai putea sa aiba oraselul atunci ca la populatia pe care o avea sa construiasca atatea biserici pe o zona atat de mica – nici 5 min de la una la alta.

Am parasit cu regret Segovia, dupa 3 h, pentru ca voiam sa dam o fuga si pana la El Escorial, un alt mastodont: cea mai mare cladire din perioada renascentista. Am gasit un arial view a castelului – asa iti poti face o idee mai buna despre dimensiunile lui.

Va spuneam de Filip II, care a fost super religios. Mergand mana in mana, a vrut castel dar fara briz brizuri, asa ca si-a facut cazarma. Aspectul de cazarma al castelului e completat de faptul ca toate cladirile pe care le-a construit in jurul castelului urmeaza aceeasi arhitectura. Si dupa ce a terminat castelul, si-a adunat stramosii si i-a pus la pastrat la subsol. Apoi s-a saturat sa fie rege si “s-a retras la manastire”. Si uite asa castelul a devenit manastire.

Am avut timp sa vizitam doar “bisericuta” unde doar am “furat” o poza. Spaniolii au angajat o armata de “no photo”. Sunt peste tot, de la Prado la toate locurile cu numar mare de vizitatori, si tot ce i-am vazut facand era sa vaneze turistii care voiau sa faca poze.

Partea buna cand faci turism in low season este ca scapi de multimi. Cred ca 80% din turistii de acum sunt spanioli. Asa ca ne-am putut bucura de spatiu la palat si pe stradutele din jur, am gasit usor loc de parcare si fara blocaje pe strdutele cochete ale oraselelor. Si desigur am gasit si un loc pe terasa, la ceva specialitati locale.

Sosul lui Ho era de rosii caramelizate. A fost o combinatie f tare de branza cu gem dulce. Si nu sunt ironica. Si chestia mea neagra a fost ok, dar Ho a ales mai bine.

Asa ca m-am dres cu un dulce specific.

5 ore si un pic mai tarziu am ajuns la Sevilia. Maine o noua zi de locuri noi de explorat 🙂

Ziua 5 – Sevillia

Sevilla – 500km mai la sud si peisajul arata complet diferit.

In general, dupa ce vizitez un oras ii cam asociez o propozitie sau cateva adjective. Am zis ca pt Sevilla astept pana maine, ca mai avem cate ceva de vazut.
Orasul are cateva puncte importante de atractie: Catedrala, palatul regal si plaza Espana. Ultima o vedem maine, asa ca azi povestim despre primele doua.

Catedrala La Giralda este a treia ca marime din lume si sunt suparata pe ea! Azi s-a hotarat ca are nevoie de mult timp sa se pregateasca pt noul an, asa ca si-a scurtat programul la 2h si n-am mai gasit bilete sa o vizitam. Ce-i drept, daca a avut nevoie de 100 de ani sa fie construita, doar o zi sa se gateasca e foarte rezonabil.
Ce ma amuza e ca nici mama mea n-a reusit sa o viziteze – nu asta ma amuza ci oful ei, care e ca n-a vazut mormantul lui Columb. Apropo de asta – e discutie mare daca oasele de aici sunt ale lui sau nu. Si Republica Dominicana revendica oasele, dar spaniolii cica ar fi facut test adn si ei le au pe cele autentice. Nu stiu de unde au luat adn-ul pt confirmare, dar asta e alta poveste.
Eu zic – da-l incolo de mormant! La mine marea suparare e ca n-am vazut altarul de 2.5 tone de aur pe care-l are catedrala. 2.5 tone de aur!!! Cica nu te poti apropia prea mult de el si ca daca vrei sa vezi detaliile sa ai binoclu 😂. Insa mintea mea nu poate concepe aceasta imagine de 2.5 tone. Eu as vrea sa iau un “detaliu” cu mine nu doar sa-l vad 😁. 30 de ani au fost necesari pentru terminarea altarului.
Asa ca azi ne-a “delectat” cu catedrala doar vazand-o de afara. Ramane sa revenim altadata pentru interior.

Am pus ghilimele pt ca e f greu sa vezi catedrala dintr-o singura privire si sincer nu am reusit sa ne dumiri care e fata ei.
Este imensa si cam atat. Ce are insa frumos este turnul. Acesta este mostenire maura, el fiind la origine minaret. Poate de aceea si face nota discordanta cu restul catedralei.

Am vazut un pic din interior, in partea deschisa pentru enoriasi si la care ne-a lasat paznicul dupa ce i-am facut ochi dulci in spaniola. La altarul asta m-a impresionat ca este tot din marmura si zici ca totul este scluptat dintr-o singura bucata. Daca e asa – incerc sa-mi imaginez cum trebuie sa fie sa lucrezi si sa n-ai voie sa faci nicio gresala.

Asa ca am terminat repede cu catedrala
Pana sa intram la palat am avut timp sa facem o plimbare pe stradutele Sevillei.

Am simtit amprenta unui oras cu multi ani in spate. Si tinand cont ca intemeietorul legendar este Hercule si cel real Cezar, sentimentul ca orasul e batran dintr-o data capata sens.
Cei doi ai primit si ei cate o statuie, undeva mai departe de centru.

Orasul a fost 400 de ani sub dominatie maura, dinastia Almohad, si influenta maura o vezi in arhitectura multor case. Casa Pilatus este un exemplu mudejar cu a ei faianta (azulejo)

La 1248 Fernando III a cucerit Sevilla si uite asa s-a terminat cu maurii aici. Ce a urmat in arhitectura e combinatia arhitecturii maure cu cea crestina si asa s-a nascut mudejar. Si stilul mudejar il regasim in castelul regal si in alte palate locale.

Reales Alcazares, castelul, a fost construit de Pedro I, un alt rege tacanit sau intelept, depinde pe cine intrebi. Se pare ca nu prea-i placeau popii, si a caspit cativa, asa ca biserica nu l-a prea apreciat. Insa el a zis ca vrea un castel, pe care si l-a construit peste unul maur. Si-a construit castelul in acelasi timp in care se construia si cel de la Alhambra (o sa-l vedem si pe acesta in zilele urmatoare). Ambele castele au puternice influente maure.

Crestinii nostri regi, Isabella III si Carol V, i-au adaugat parti noi pt a arata suprematia crestinismului asupra musulmanilor. Sincer, arata cam “plictisitor” in comparatie cu prima parte.

Si desigur ca un palat care se respecta n- ar fi complet fara gradini. Din pacate noi n-am apucat sa ne bucuram de ele cum trebuie. Merita alocat timp sa te pierzi pe aleile gradinii.

Am dat o fuga si pana la Torre Orro, “punctul vamal” al corabilor ce veneau din americi. Sa nu uitam ca Sevilla e orasul care i-a vazut placand pe Columb si Magellan, asa ca e tot orasul unde se descarcau bogatiile primite. Si regina Isabella a zis ca are nevoie de un sistem de control mai bun a ceea ce aduceau si uite asa a aparut acest turn si multe sali in care se depozita autul incas.

Si cum tot suntem aici in perioada Craciunului, ne bucuram de orasul imbracat de sarbatoare.

Din categoria “impodobeste mama bradul” am admirat portocalii decorati 🤣

Ziua 6 – Sevillia si a ei Plaza España

Azi Sevilla partea II, ca mai aveam cate ceva pe lista “de vazut”.
Insa cum azi in Sevilla a fost a zi pe gustul meu – cu soare si 23 de grade – am inceput-o cu o plimbare pe malul Guadalquivir-ului, rauletul care leaga Sevilla de oceanul Atlantic.

Faleza te plimba de-a lungul orasului vechi sau poti sa te dai cu canoea pe rau.
Sau pur si simplu sa te bucuri de o zi calda de ianuarie.

In drum spre Plaza España am zis sa ne oprim sa vedem si monumentul lui Columb sau Colon cum ii zic spaniolii. Ma asteptam la ceva spectaculos gandindu-ma la cat de mult i-a imbogatit (2.5 t altar de aur) si cand colo e un soi de 3 in 1 – monumentul ii include si pe Isabela si Fernando. Daca te gandesti bine, si cei doi au fost vizionari cand si-au asumat riscul de a crede ca pamantul e rotund si sa-l sponsorizeze pe Columb sa o ia pe “cealalta parte” spre Indii.

Plaza España – e una dintre cele mai frumoase piete pe care le-am vazut.
In 1929 spaniolii au zis sa organizeze o expozitie iberico-americana prin care sa faca pace, simbolic, cu vecinii americani sau mai bine zis cu vechile colonii. Si evenimentul trebuia gazduit cum trebuie asa ca au zis ca o piata cu diametrul de 200m ar fi suficienta (as zice ca au depasit diametrul planificat). Rezultatul este spectaculos.

De jus imprejurul cladirii sunt 52 de bancute placate cu mozaic care reprezinta cele 52 de provincii spaniole.

In jurul pietei este un mic canal pe care poti sa te dai cu barcuta.

Cladirea este azi sediul a multiple institutii de stat.

In fata pietei este parcul Maria-Luisa. Tare frumusel si parcul.
Ce m-a surpris in el era diversitatea de pasari, si cat am stat in parc ne-a insotit ciripit depasarele.

Si cu asta ne-am hotarat sa parasim Sevilla si pe ai ei porumbei albi – n-am vazut nicaieri pana acum atatia porumbei albi

si sa dam o fuga si pana la Cadiz.
Orasul a fost portul de intrare a marfurilor venite din India si pentru asta si-au construit peste 200 de turnuri. Oraselul are stradutele lui cochete

Si Catedrala noua, fiind construita intr-o suta de ani e un amestec de curente arhitectonice si a sfarsit fiind cam uratica

Si faleza pe care te poti plimba.
Nu m-a inpresionat cu nimic in mod deosebit, poate doar cu fortul construit in mijlocul oceanului la care ajungi pe un drum pietruit inaltat peste nivelul marii.

Insa ne-am bucurat de ocean si de apusul de soare.

Si din categoria “inchide ochii si alege ce mananci”, azi am primit asta. Eu am avut crochete cu peste, cu trufe si ciuperci. Chestia aia a lui Ho era cu creveti 🤮

Maine, parasim Spania … fie pentru scurt timp. Si calcam pe pamant britanic 🙂

Ziua 7 – Gibraltar si Malaga

In ciuda informatiilor de pe net am intrat fluierand in Gibraltar. Pasaportul l-am fluturat de la distanta si asta a fost tot.
Asa ca azi ne-am plimbat pe teritoriu britanic.

Frumusetea Gibraltarului o da stanca care domina micul oras de la poale. Fiind pe teritoriu britanic si vremea a fost pe masura, adica cetoasa 😂 asa ca Africa doar am zarit-o prin nori. Daca dai zoom se vede ceva acolo, departe.

Cred ca la Gibraltar atrage ideea ca este teritoriu britanic, pentru ca aftel nu cred ca ar mai fi asa de licitat.
Stanca este surpinzatoare cum apare si e fain ca ai de o parte Atlanticul si de alta Mediterana.

Centrul – sunt cateva stradute cochete si apoi mai e zona noua, as zice, pe care am vazut-o doar de sus. Cum am zis ca nu prea avem timp am zis ca luam telecabina si coboram pe jos. Zis si facut. Pe stanca se lauda ca ar fi parc national, si ca s-ar opri pasari cand migreaza spre Africa. Noi am fost in extra sezon al migratiei.

Nu-s multe de spus despre stanca:

• panorama f faina asupra zonei

• macaci la greu care nu te scapa din ochi, sa vada daca pot sa smangleasca ceva

• pestera St Michel – unde au gasit o caverna si au facut-o sa semene a pestera cu tot ce trebuie. Au inclusiv spectacol de lumini

• -tunelurile militare – Gibraltarul a ajuns la englezi ca si concesie facuta de spanioli englezilor ca sa accepte un rege Burbon. Pe la 1781 spaniolii s-au aliat cu francezii si au incercat sa cucereasca Gibraltarul. Ca sa faca fata asediului, britanicii au sapat tuneneluri in stanca, ceea ce le-a oferit un punct foarte bun de aparare a orasului. E impresionant sa vezi cat au putut sapa.

• un pod suspendat – facut pur si simplu pt ca da bine

In rest orasul vechi arata naspa rau. Dupa cum zicea Ho, cam asa isi imagineaza ca arata cartierele sarace din Algeria (casele ingramadite din spate. Cand am trecut prin el n-am vrut sa fac poze ca mi s-a parut prea urat 🙂

Si cu asta am plecat din Gibraltar. Ho usor dezamagit, eu mai ok ca simteam nevoie sa mai scap din oras.

Malaga

Si ne-am indreptat spre Malaga.
O frumusete de oras. Este cel mai vechi oras din Europa care a fost locuit fara intrerupere, istoria sa incepand in anul 700 bc cand fenicienii s-au stabilit aici.
Romanii au trecut apoi si ei pe aici si de la ei Au ramas “ urme” – in centrul orasului gasim teatrul roman.

Maurii au venit aici in sec VIII si l-au transformat in centru comercial important.
Fortareata Alcazaba este punctul forte al orasului. Maurii au construit-o ca sa apare orasul si din fericire s-a pastrat foarte bine. Fortareata se intinde pe tot dealul care domina orasul vechi si ofera o panorama frumoasa asupra orasului. (Tip: dupa ora 5, cand am fost noi, intrarea era gratis).

In sec XV Malaga a fost cucerita de castillieni si a devenit crestina. Si cum era de asteptat a aparut si bisericuta de rigoare. N-am mai vizitat-o ca se inchidea.

Ce ne-a placut este ca tot centrul este un pietonal imens. O gramada de stradute si piatete, cu magazine elegante si multe terase.

Portul cu faleza si parcul adiacent, iti ofera o alternativa placuta cand vrei un pic de spatiu.

In noaptea asta dormim la “palacio”, asa i-a zis gazda.
E un vechi conac cu terasa faina, usa faina la scara si scari de conac. Camera, in schimb, parca e de maicute 😁

Ziua 8 – Alhambra, o calatorie inapoi in timp, si Granada

Granada si Alhambra au cam devenit sinonime. Cei care ajung in Granada au ca obiectiv principal palatul maur Alhambra, capodopera a artei maure. Ce mi-a placut, este ca maurii ajunsi aici erau progresisti si toleranti cu celelalte religii, ei coabitand in pace cu crestinii si evreii. Sultanul chiar a angajat pictori crestini sa-i picteze zone din palat.

Palatul e construit in varful dealului, dominand orasul si zona si a fost construit langa fortareata maura Alcazaba, care avea rol de aparare. Maurii au fost alungati din Granada la 1492 de Isabela si Fenando, si un pic mai tarziu a lor urmas, Carol V, a zis sa-si faca si el un palatel langa cel maur, care se numeste Nasrid, dupa ultima dinastie maura care a fost in Granada. Insa, Carol V isi folosea palatul lui doar pt intalniri oficiale, preferand sa locuiasca in palatul maur, si nici nu ma mira cand am vazut ce i-a iesit.

Acum complexul Alhambra cuprinde palatul maur, fortareata maura, palatul lui Carol si gradinile de plimbarit, Generalife.

Dar le luam una cate una 🙂
Nasrid este considerat apogeul artei maure in europa. Intr-adevar este o incantare sa vezi toata dantelaria din piatra, tavan cu stalactite, portile in forma de potcoava specific musulmane.

Au fost locuri in care ma asteptam sa o gasesc pe Sheherezada si pe al ei print care nu voia sa doarma:)

Aici sultanul isi petrecea timpul bucurandu-se de poezie, pe care o regasim prin tot palatul imortalizata in piatra. Desigur ca avea si ceva cadane care sa-i tina de urat.

In jurul fantanii e scris un poem dedicat frumusetii palatului.

Ce nu mi-a placut nici aici si nici la Palacio Reales din Sevilla este ca toate incaperile sunt goale. Un divan, un covor, o perna … te-ar fi transpus mai mult in lumea celor care se bucurau de frumusetea palatului. Poate ar fi distras atentia de la frumusestea detaliilor pe care le are fiecare incapere.

Acum, daca ar fi sa aleg, as zice ca mi-a placut mai mult palatul din Sevilla. Ho a zis ca Narid l-a impresionat si incantat maxim. Asa ca trebuie sa le vezi pe amandoua, ca fiecare are frumusetea lui.

Din palat patrunzi in curtea interioara, care e o mica oaza de liniste. De la balcon poti admira orasul vechi cu ale lui cladiri albe.

Palatul lui Carol V … hmmm … las doar poze aici. A fost singurul loc din complex unde nu ne-a cerut nimeni sa ne vada biletele 😁

Fortareata maura -Alcazaba – s-a pastrat foarte bine si era un mini orasel, avand locuinte si pentru cei care aveau diverse meserii. Perspectiva asupra orasului este din nou uimitoare.

Gradina Generalife suprprinde prin perspectiva asupra palatului Nasrid, dar si prin prezenta apei, care e are multe canale prin care sa circule si sa pastreze vegetatia bogata si diversa.

Urmatoare oprire Granada, centrul vechi.
Din nou un orasel cochet, cu un centru pietonal vast.

Si desigur cu nelipsita catedrala, a carei constructie a durat 300 de ani.

La care insa n-am intrat, pentru ca din fericire am nimerit la capela regala, unde sunt “ingropati”, ca sa nu spun expusi, Isabela si Fernando, si ai lor urmasi Filip cel Frumos si Joana si un principe pe care nu mai stiu cum il cheama.

Din pacate in interior n-am putut face poze, pentru ca mausoleul lor este minunat. Sub mausoleul sunt sicriele celor 5.

In Granada este si statuia omului cu al lui magar. M-a trimis mama special sa o caut, si cand mama te trimite, te executi 😁

M-am bucurat sa gasesc si o statuie care sa-l includa pe Columb.
Poate am un fix cu asta, insa am impresia ca poate ar fi meritat sa fie mai mult prezent.

Si cu asta am luat-o spre Cordoba.
Tot drumul de 190km de la Granada la Cordoba am mers numai printre dealuri pline cu maslini.
Asbolut uau!

Asa ca am cautat pe sfantul Google sa vedem cum sta Spania cu productia de masline. Si ce sa vezi?
Nu doar ca sunt primii pe lista, dar productia lor este mai mare decat productia cumulata a urmatoarelor 9 tari!

Ziua 10 – Cordoba si Toledo

Si am lasat pentru ultima zi de vacanta Cordoba si Toledo.

Am crezut ca fiind la final de vacanta nu vom mai gasi ce sa ne surprinda in Spania – ne-am cam inselat.

Piesa de rezistenta a Cordobei, este Mezquita, moscheea transformata in catedrala.

Dar inainte sa o vizitam ne-am plimbat pe podul roman. Cordoba are o istorie lunga, incepand cu romanii care au stat o vreme pe aici de la ei ramanand podul si Torre de la Calahora.

Apoi au venit vizigotii, insa de la ei s-au pastrat doar mici bucatele.

Insa Cordoba a cunoscut perioada ei de glorie odata cu venirea maurilor care si-au dezvoltat un oras puternic aici, ajungand in anii 900 un califat puternic si invidiat. In perioada de varf, Cordoba avea 600’000 de locuitori, peste 1000 de moschei, 600 de bai publice, iluminat public stradal si o universitate.
Din pacate, califatul s-a faramitat incet incet, ceea ce a permis cucerirea lui in 1236 de catre Fernanado III. Si uite asa orasul a intrat in declin.

Centrul orasului este o incantare, zona pietonala este extinsa, cu cladiri impunatoare si piete cochete.

Cordoba a avut o comunitate evreiasca mare (oarecum ironic as zice eu, considerand ca au venit intr-un califat arab), pastrandu-se inca de la ea cartierul evreiesc.
Cand au venit catolicii li s-a dat de ales – se convertesc sau pleaca. Unii au ales sa ramana si sa treaca la catolicism.

Catolicii si-au construit aici Alcazar de los Reyes Cristiano, o constructie masiva dar care am inteles ca ar ascunde ceva frumusete in interior.
Insa istoria cladirii e mai urata – aici si-au planificat Isabela si Fernando in 1491-1492 cucerirea Granadei si gonirea definitva a maurilor din Spania, insa tot aici si-a avut apoi sediul si celebra Inchizitie.
Si uite asa, evreii care au ales sa ramana si sa se converteasca, au sfarsit prin a le da “material” de lucru inchizitorilor.

Si am ajuns la Mezquita … nici nu stiu de unde sa incep 🙂
Hai sa incep cu a ei gradina de portocali, Care e din ce am inteles si mai minunata primavara cand infloresc si parfumul florilor umple curtea.

Sa continuam cu minaretul care s-a transformat in turnul clopotelor (n-am urcat ca de dimineata era cam ceata).

Si sa patrundem in celebra Mezquita.

La apogeu moscheea era printre cele mai mari din lume, ca si suprafata, si inca mai este. Inceputa in 758, a fost completata de diversi sultani, pana a ajuns la forma actuala in 987. Mi-e si greu sa ma gandesc la asta cand in Tarile Romane treceam usor de la bordeie la case de piatra.
De cum patrunzi in ea, supriza este foarte mare. Cele 824 de coloane incep sa se desfasoare in fata ta.

Ii datoram lui Carol V faptul ca s-a pastrat moscheea si ca a rezistat presiunii bisericesti puternice de a o darama. Insa, asa cum spuneam, moscheea a fost transformata in biserica prin construirea in interiorul ei a unei biserici.

Tot datorita lui Carol V s-a pastrat si kibla sau nisa de rugacinue de unde imamul zicea ce avea de zis. Perceptele din Coran se pot vedea in minunata arcada.

E greu de radat in cuvinte senzatia pe care mi-a dat-o Mesquita cu ale ei 824 de coloane si care e asa de mare ca adaposeste si biserica, care numai mica nu e. Cred ca pozele redau prea putin din frumusetea ei.

Si cu asta plecam spre Toledo, parasim Andaluzia si intram in zona LaMancha. Pe dealuri se profileaza mori de vant si mintea iti fuge la Don Quijote si ale lui lupte.

Toledo, fosta capitala imperiala, este bine cocotat pe deal si asta il infatiseaza frumos privirii

Probabil din cauza ca azi o fost o zi rece si ploioasa, poate din cauza ca e extra sezon, sau pt ca orasul are doar 80’000 de locuitori sau nu eram obisnuiti cu agitatia din celelalte orase, Toledo ni s-a parut un oras lipsit de viata.

Orasul este frumos si cred ca as folosi cuvantul “caramida” ca sa-l descriu, are stradute inguste, dar cochete, care nu simti ca te sufoca.

Noi am intrat doar in biserica muzeu unde e ingropat El Greco si se pastreaxa cateva lucrari de-ale lui.

Si fiind m-am incalzit cu un chorros cu ciocolata fierbinte

Concluzii – ne-am muta sau nu in Spania?

Si am ajuns si la concluzii dupa 10 zile pline, 10 zile in care fiecare zi ne-a oferit ceva nou si neasteptat.
Am facut bine ca ne-am inchiriat masina pentru ca asa am reusit sa ne facem programul cum am vrut.
Ce am face diferit data viitoare – in orase sa inchiriem trotinete electrice. 25000 de pasi zilnic sunt destul de solicitanti.

Ar fi multe de spus despre Spania in general dar voi incepe cu faptul ca In excursia asta am aflat ca sunt maritata cu Horia cel Luminat 🤘

Spania este o tara moderna si inclusive si vezi asta inclusiv la semafoare care au fost adaptate sa fie gender inclusive, dar si gay friendly. Am vazut multe cupluri gay, care au un spatiu liber de exprimare.

Animalutele de casa iau forme diverse

Infrastructura e minunata – au autostrazi in toate directiile si doar la cele din jurul Madridului am platit taxa.
La Cadiz este cel mai inalt pod din lume, 186m, care leaga orasul vechi, care este pe o insula, de continent.

La Sevilia am avut cea mai faina experienta de shopping. Am dat peste o manastire de maicute care vinde produse facute de ele. Ce e fain de geamul pe care vand, care arata asa: nu le vezi, doar vb cu ele, pui banutii, chestia asta se invarte si primesti produsul (praji cu dovleac) 🤪

Mancarea – am avut experiente culinare si foarte reusite. M-am indragostit de carnea de vita. Ti se topseste in gura – aici avem coada de taur (oxtail) si obrajori de vita.

Deserturile sunt tare faine. M-a bucurat mult pastel de Cordoba – tarta cu coaja de portocale. O nebunie!

Si cerveza f buna si hidratanta dupa atata mers 😂

Ne-am mutat in Spania, DA. Insa mai putin vara. Zic pas cand e cald si in plus cand vin miile de turisti.
E o tara cu de toate: cladiri de care m-am indragostit, mancare buna (mai ales dupa ce te prinzi ce mananci), oameni vorbareti cu o limba melodioasa. Cel mai greu va fi sa alegi unde sa te muti cand sunt atat de multe locuri frumoase.

Pana data viitoare, cand revenim in Spania, am mai aruncat o privire peste Toledo.

Tips and tricks

• Excursia ne-am organizat-o individual. Am inchiriat masina de la aeroport din Madrid.
• Costurile la restaurant cam ca la noi, la fel si la alimentara
• Tara foarte sigura, cu oameni prietenosi
• Bugetul total depinde de cazari, mese, masina … la noi a fost de aprox 3000 euro, fara avion.