Azore, mai 2024

Ziua 1 – welcome to the green land

Insulele Azore, un grup de 9 insule colonizate de portughezi in drumul lor spre Americi, sunt azi o atractie turistica datorita peisajelor si vegetatiei endemice. Si asta am pornit sa aflam, daca peisajele atat de laudate sunt intr-adevar asa de frumoase.

Initial am vrut sa ne oprim doar pe doua insule, insa combinatia de avioane insulare ne-a oferit ocazia de a incepe cu insula Faial, pe care am poposit azi noapte. Asa ca ne-am imbarcat in micutul asta si am cascat ochii mari pe geam.

Din avion isulele de descopere unele parca timid din nori, dar Faial ne-a zis Bun venit cum trebuie.

Horta, oraselul principal de pe insula cu 15000 de locuitori, pastreaza imaginea de acum sute de ani,

Si in zona veche doar marina pare sa iti aminteasca in ce an suntem.

De partea cealalta a marii, insula Pico, ne priveste de la inaltimea vulcanului pe ale carui coaste se cultiva vita de vie.

Turistii vin aici in special pentru whale and dolphins watching, dar noi ne-am bucurat doar de superstia locala.
Vorba zice ca daca ajungi aici cu barca e musai sa-ti lasi amprenta artistica pe zidurile portuare, si uite asa niste ziduri plictisitoare au prins viata si zic povestea miilor de ambarcatiuni care poposesc pe aici.

Si cum suntem in insule, probabil vom face cura de peste, cu toate ca economic Azorele se bazeaza si pe cresterea de animale, exportul carnii si aproduselor lactate. Asa ca probabil, eu o sa variez 🙂

Si cu asta parasim Faialul, sarim din nou in avionas si o luam spre Terceira.

Ziua 2 – descoperim linia de coasta

Terceira, a treia insula ca marime si mult timp capitala Insulelor Azore, are in jur de 50’000 de locuitori si in perioada asta e uimitor de verde.

Am venit pentru outdoor si am inceput cu zona de coasta.
Insulele fiind vulcanice, ies brusc din mare, si au modelat foarte spectaculos malurile insulei. Nu cred ca m-a mai incantat asa de mult sa ma plimb pe malul marii, bine fie oceanului. Campia verde de o parte, albastrul marii de alta, separate de coasta care se prabuseste abrupt in ocean.

Piatra vulcanica, poroasa si neagra, o gasesti in toate gardurile localnicilor.
Si desigur vacutele sunt la putere.

Bine si taurasii. Ma refer la ala alb nu la cel imbracat 🙂

Insula are orasele cochete cu o arhitectura simpla, case mici, dar tare ingrijite. Ce ne-am placut tare mult este ca au o linie coloristica stricta – majoritatea caselor subt albe cu pervazurile si cadrul usilor in culori pastelate.

Iar capitala insulei, Angra do Heroismo este foarte frumoasa. Original numele era doar Angra, care inseamna golf, dar si-a primit si “Heroismo” de la regina Maria II ca in semn de recunostinta pentru rezistenta localnicilor in fata asaltului Miguelist de la 1826.

Si in perioada asta fara prea multi turisiti, asa ca am putut sa o “savuram” pe indelete.

Cat despre cura mea de peste … a tinut exact o zi. Azi am cedat la un cotlet de vitel. Dar Ho se tine tare, si inte-adevar gratarul lui de ton a fost tare bun. Dar nu la fel ca desertul local Donna Alves.

Seara ne-am retras la tara si meditez la cum s-a despicat insula aia in doua 😳

Ziua 3 – Terceira

Ne incepem ziua cu Misterios Negros. Cum sa nu fii curios sa vezi despre ce e vorba cand auzi numele asta? Dupa ce a erupt unul dintre vulcanii din zona in 1781, au aparut niste structuri negre pe care nimeni nu a stiut sa le explice, nici macar biserica. Si uite asa formatiunile negre de lava, au dat un nume asa de fain traseului.

Acum, noi nu prea le-am vazut, ca se pare ca norilor le place sa stea agatati de vulcanul din zona 🙂
Insa traseul prin padure e tare frumos, mai ales ca vegetatia e in mare parte endemica, asa ca am avut ce admira.

Traseul #2 de azi, Furnas do Exofre, are doua parti – una usoara si amenajata sa faci tratament cu vapori de sulf

Si altul care te duce peste dealuri. Un traseu frumos, insa nu l-as numi spectaculos.

Noutatea zilei de azi au fost pesterile vulcanice: Algar do Cavao este chiar in conul vulcanului, care a fost un dragut si nu s-a prabusit. Sa vezi norii alergand prin conul vulcanului it’s a must do!

Gruta do Natal e un sir de galerii ramase dupa ce lava atrasa de gravitatie a plecat si a lasat un urma spatiu pentru curiosi sa caste gura. Si pentru cei care isi doresc pot sa se si casatoreasca aici.

Si daca am vazut lava from inside, am zis sa o vedem si pe outside. Lava care a scapat din calea omului e acum loc de scaldat, Natural Pools. Arata tare atragator piscinele, doar temperatura apei ne-a dat cu virgula 🙂

Daca vrei un loc de unde sa admiri o mare parte a insulei, Serra do Cume e un loc tare bun. Nu pot sa nu observ cat teren a fost curatat ca sa devina zona de farming.

Cu stupoare am aflat ca pe aici nu mananci cand te taie capul. Restaurantele sunt deschise de la 12 la 3 si apoi de la 6 sau 7 pana noaptea tarziu. Asa ca am rabdat de foame pana la 6, cand am savurat o caractita locala.

Ziua 4 – Terceira hike

Cand cauti inspiratie ca traseu sa alegi, cel mai bine e sa incepi se sus. Asa ca ne-am urcat la Santa Barbara, care spre bucuria noastra n-a fost in nori si ne-am putut uitat bine in jur.

Si uite asa ne-am hotarat sa o luam spre Serreta de Lagoinha, un traseu ce te plimba prin paduri de diverse feluri pe o distanta destul de scurta as zice eu. Incepem sa luam din ce in ce mai mult contact cu plantele endemice, si unele sunt chiar wow.

Si am gasit aici copacii astia de care m-am indragostit.

Restul zilei ne-am bucurat de linistea insulei, ca sentimentul pe care l-am avut aici e de pace si parca de incremenire in timp. Chiar daca oamenii de pe Terceira nu mi s-au parut chiar prietenosi, in schimb zona e tare imbietoare.

Spre bucuria lui Horia, am prins primavara aici si uite asa am descoperit ca, crinii si calele sunt flori de camp.

Alte flori pe care habar n-am cum le cheama pe care le-am gasit prin plimabrile noastre.

Si cu asta sarim din nou in avionas si o luam spre Sao Miguel, principala insula a arhipelagului.

Ziua 5 – Sao Miguel

Soa Miguel ne-a intampinat cu o vreme mai rece decat ne asteptam, cu ploaie, ceata si vant.
Asa mi-am amintit ca insulele Azore au un ecosistem aparte, care se bazeaza pe ceata pentru a-si asigura nevoia de apa. Pe Terceira n-am vazut niciun rau, insa solul este extrem de umed. Muschii absorb apa din ceata ce atarna peste insule si o transfera in sol.
Pe Sao Miguel sunt rauri, insa are parte se aceeasi nori (ceata cum zic localnicii) care creaza un mediu propice pentru vegetatia abundenta.

Asa ca azi fara trasee, ca am incercat dar nu vedeam la 15 metri in fata.

Ponta Delgada este capitala Insulelor si deja aici incepi sa te simti ca in Europa: aceeasi agitatie si trafic. In zona veche e dragutel, in rest …

Are si gradina botanica, si cum ne place sa le vedem am dat o tura. E mica, dar cocheta.

Si daca Azoree se lauda cu propriul soi de ananash ( ca sa pronuntam ca-n potugheza), am mers sa vedem o plantatie. Au multe sere in care cultiva ananash si fac din el gem, bere, pastel de ananash, ananash prajit cu inghetata, lichior …

Asa ca am mers sa vedem si unde se face lichiorul, si dupa ce am vazut butoaiele am validat si gustul. Bun, dar cam dulce.

Ziua 6 – Sao Miguel

Si azi am vazut soarele 🙂
Chiar daca nu a fost de stat in tricou, ploaia azi ne-a iertat, asa ca am putut sa o luam spre Furnas, zona care sade in caldarea unui vulcan.

Ma gandeam ca trebuie sa ai ceva curaj sa-ti faci localitatea chiar in caldare, mai ales ca vulcanul mai arunca cu sulf si apa fierbinete prin ale sale caldari

In zona sunt si bai termale, dar azi fiind sambata am hotarat sa le evitam. Asa ca am luat-o spre cascade.
Sauto de Rosau (sauto = cascada – cine a zis ca portugheza e cea mai apropiata de romana cred ca era paralel cu romana) se varsa in Lagua de Furnas.

Pe al carei mal este o bisericuta tare cocheta, mica si eleganta.

Si spre surpriza noastra am descoperit si un segoia, desigur originar din America, adus aici in sec XIX de catre designerul parcului.

Cascada do Rosau tare frumusica

Si la fel de frumoasa e si cascada Ribeira Quente, ale carei ape pline de fier coloreaza vadul in portocaliu.

Daca tot am fost in zona cu activitate vulcanica ne-am incalzit spatele pe plaja cu nisip negru care este incalzit din jos in sus. Asa ca nisipul e mai tot timpul caldut.

Si sursa de cladura naturala a solului si-a facut loc si in bucataria locala. Cozido este un amestec de carnuri, carnati si legume preparate in aburul vulcanic, devenind asa de fragede ca zici ca-i mancare pentru oameni fara dinti.

Azorezii au bine dezvoltata infrastrctura turistica, si pe culmi gasesti multe miradouros. Azi ne-au placut mult Miradouro do Cavalo si Miradouro do Pogo, care ne-au intregit ziua.

Ziua 7: azi descoperim Azorele din cartile postale

Cand dai cautare pe Google dupa Azoree apar unele imagini care pare a fi realizate pe calculator. Si astea sunt locurile unde am vrut sa ajung.
E greu ca o poza sau o filmare sa redea ce au putut crea cativa vulcani si un ecosistem generos in apa.

Vista de Rei iti ofera o priveliste asupra celor doua lacuri care compun Sete Cietes (7 cratere) si care desigur au si o poveste asociata.
O printesa cu ochii albastri s-a indragostit de un pastor cu ochii verzi (desigur ca puteam avea doar un love story ca in perioada cand s-a nascut legenda fetele nu aveau prea multe roluri, doar de curand au inceput sa bata tot ce prind). Dar printesa a trebuit sa se marite cu altcineva si in ziua cand s-au despartit cei doi au plans atat de mult ca au format doua lacuri. Al mai mic e al pastorului, ca a trebuit sa plece la muls vaci asa ca a terminat mai repede cu plansul. Lacul mare cica ar fi albastru, dar noi azi l-am vazut verde.

Grota do Inferno este cea care e uimitoare. Cu vedere la aceleasi doua lacuri, si azi cu noroc pentru noi ca erau putini turisti. Si asta este unul dintre motivele pentru care preferam o vreme mai instabila, dar fara dat de coate si poze in care vezi doar o mare de oameni.

Am luat-o apoi pe unul dintre cele mai frumoase trasee din zona (10 km) care ne-a purtat prin paduri, cu vegetatie diversa

pe la apeductul din secolul XVI, construit pentru a alimenta cu apa orasul Ponta Delgada.

pe la lacuri pline de pesti

cu privelisti asupra oceanului

si pe culmi de cratere vulcanice.

Ne-am tras sufletul la o prajitura … bine fie 4, in Sete Cidades, micul satut unde doar turistii pare sa mai tulbure apele si sa se pozeze cu bisericuta din sat.

In Azore poti trece in mai putin de 30 min de pe trasee de hike pe malul marii. Si este un loc unde se pare ca apa termala se scurge in mare. Zica-se ca apa ar fi calda, dar la cum se incrancenau cei ce intrau in apa.

Sau Ho dupa ce a validat temperatura

Am zis azi pas la baie. Doar ne-am bucurat de arhitectura ghidusa a lavei.

Ziua 8 – o alta zi plina in care ne minunam cate are sa ofere o insula asa de mica.

Azi e prima zi cand vedem soarele inca de dimineata. Mai ca ne-am fi dat cu crema de soare, dar n-o facem ca astfel am rata sansa de a ne arde.
O pornim spre cea mai frumoasa cascada a insulei, Salto do Prego, si in drum ne oprim la Miradouro do Pico dos Bodes ca sa admiram coasta sudica.

Drumul spre cascada e prin padure

Si spre bucuria mea facem cunostina cu fauna locala 🐓. Erau o gramada de gaini si cocosi de nebuni prin padure.

Cascada intr-adevar frumoasa si daca aveai curaj puteai face ai baie. Noi n-am avut costumele la noi 🤪

Drumul te poarta printr-un satuc de munte unde timpul pare chiar ca a incremenit.

Dupa atat miscare e timpul sa testam baile termale si sa ne bucuram ca avem costume de baie vechi. Piscina termala e mare si apa calda, singurul inconvenient, minor 🙂 , e culoarea.

Noroc ca nu plecam in seara asta ca piuiam de zor la aeroport de la atata fier.

Piscina e in parcul Terra Nostra, parc foarte laudat ca fiind dintre cele mai frumoase dun Europa. Si au dreptate sa-l laude. Parcul e foarte ingrjit, cu multe specii de plante si pasari.

zorele se lauda cu branzeturile pe care le exporta peste tot, asa ca azi am optat pentru un platou de querjeria chiar de la fabrica. Buna branza, mai ales cu gem 🤭. Si cum cica e musai la branza sa bei sucul local, ne-am bucurat de cico-ul local.

Ziua ne-o incheiem cu o plimbare prin platatia de ceai, Gorreana, unde ne umplem de verde si de … capre 😁

Ziua 9 – continuam sa acumulam kilometri

Ne uitam in calendar ai constatam ca mai avem doar doua zile de explorat insula si inca multe trasee faine pe to do.

Asa ca o pornim voiniceste si prima oprire e la … fabricuta de prajiturele 🙂

Fiecare parjiturica e impachetata manual de doua tanti care asta fac cat e ziua de lunga, lucru pentru care le sunt recunoscatoare, ca sunt tare bune prajiturelele. Azorezii au bine dezvoltata partea asta de prajituri si cu toate ca insula e mica am gasit peste tot variatiuni de quiejada. Aici e cea specifica oraselului Villa Franco do Campo.

Ai zice ca dupa prajitura suntem gata de luat muntii pe picior. Nimic mai gresit. Horia ma anunta ca suntem in saptamana mare si ca ar fi cazul sa ma duca la biserica. 🙃

Ermida de Nossa Segnora de Paz are in spate o poveste cu miracole. Acum, no, o fi Pastele dar tot imi da cu virgula asa ca ma limitez la a admira frumusetea discreta a bisericii si frumusetea peisajului.

Si gata, o luam voiniceste spre cei 11 km care ne asteapta, dus intors ca sa vedem Lagoa de Fogo. A meritat din plin efortul. Este uimitor sistem de apeducte pe care l-au dezvoltat aici

Si cum inca nu aveam decat 20000 de pasi, am zis sa mai bagam inca 5 km si sa vedem Quatro Fabrica do Luz. In sistem de 4 fabricute construite la 1900 si functionale pana in 1970 si care au asigurat energia electrica a insulei.
Traseul dragutel, si nu chiar usor ca am avut mult de coborat si urcat.

Si din pacate iar n-am avut costumele la noi.

Dupa 30000 de pasi am zis ca meritam o masa ca lumea si ne-am orientat spre preparate locale – ton si vita.

Si seara o incheiem cu unul din vinurile lor celebre, din struguri de pe insula Pico. Varful Pico Volcano (2351 m) este cel mai inalt din Portugalia si aparent pantele lui sunt ideale pentru vita de vie.

Ziua 10 – ziua cascadelor

Ziua in care am zis ca o luam mai usor dar tot am facut 20000 de pasi 🙂
Drumurile azi ne-au purtat pe la cascade, cu coborari abrubte pana la malul marii, si apoi desigur inapoi la masina 🙂

Fiecare cascada isi are farmecul ei, dar eu tot fan copaci raman.

Ca si concluzii 🙂

Exceptand oraselele mai mari, restul insulei are aceeasi pace ca la noi la sate. Nu se intampla nimic, dar e plin de vacute.

Peisajele de coasta tare frumoase, fara plaje wow, dar cu malul stancos si peretii abrupti, dantelat in mod aparte de vulcani.

Ne-am placut foarte mult flora. Ce sa zic – am prins primavara cu totul de un verde crud si cea mai mare varietate de flori pe care am vazut-o.

Ne-am muta aici? Da, dar doar pt cateva luni – aprilie, mai si poate iunie. In rest pe sezonul ploios si apoi cel turistic.

Insula are surprinzator de multe de oferit pentru un teritoriu asa de mic, si daca esti pasionat de hike, se numeste jackpot.
Pupici si multumim de companie 🙂

Tips and tricks

Excursia organizata pe cont propriu
Pe Terceira si Sao Miguel am inchiriat masina
Mancarea la restaurant, cam ca la noi. Cafeaua in schimb foarte ieftina.
Buget aproximativ, fara avion din tara, dar cu zboruri interne, cazare si masina, 2000 eur.
Zona foarte sigura